Viata ca un roman - Colegul Regelui

S-a maturizat in banca cu Alteta Sa. In aceleasi uniforme militaresti a fabricat fituici cu Regele Mihai si s-au dracuit reciproc.

Fost sef in Ministerul Industriilor si Constructiilor de Masini, Romeo Stanescu se poate mandri cu o copilarie "regala", dincolo de regulile unei monarhii cu secrete de nepatruns.

In toamna anului 1930, voinicul Romeo Stanescu, pe atunci in varsta de 11 ani, a plecat din sanul familiei pentru a invata la Liceul Militar din Targoviste. Examenele de admitere erau foarte grele si, mai mult, cand baiatul s-a decis sa-si incerce norocul erau inscrisi 1.400 de candidati pe doar 40 de locuri. Nea Stanescu recunoaste ca a mers acolo mai mult de gura tatalui sau, fost ofiter. Intamplarea a facut ca in aceeasi clasa sa fie si Marin Nastase, tatal lui

Adrian Nastase, care urma sa ajunga seful promotiei cu numarul 23, dar si Regele Mihai, pe atunci Mare Voievod de Alba Iulia. "La scoala asta nu invatau numai fii de ofiteri sau de regi. Eram amestecati: copii de tarani cu copii de bogatasi. Intre noi toti se crease o omogenitate... eram tare apropiati! Notiunea de invidie am inteles-o mult mai tarziu...", povesteste cu nostalgie Romeo Stanescu. Desi nu i-a fost usor sa se indeparteze de casa, s-a acomodat repede, pentru ca incepuse sa-si iubeasca uniforma de militar. "Am intrat pe-o usa imbracati in straiele de acasa si am iesit toti apoi pe-o alta usa in aceleasi uniforme, asa ca de atunci nu mai era nici o diferenta intre noi".

ALTETA DE POZA. Asa cum isi aminteste Romeo Stanescu, cel care avea sa devina rege al Romaniei era in vremea liceului o fire putin retrasa si asezata. "Ii spuneam Maria Sa, dar era un fel de porecla, il strigam asa doar de forma, pentru ca acolo eram ca fratii intre noi, iar Mihai era un integrat din toate punctele de vedere", povesteste Stanescu. Acum, la 86 de ani, Romeo Stanescu il descrie pe Regele Mihai ca fiind un sufletist, un coleg de banca apropiat si un impaciuitor. "Desi era supravegheat de un maior, Mihai se antrena in toate jocurile noastre. Mi-aduc aminte ca stateam in pantaloni scurti si jucam «Subtirica», si-asa primea Maria Sa palme peste fundulet si mai scapa si-un «Du-te dracu’!»" spune zambind cel care parca intinereste pe masura ce se lasa napadit de amintiri. Fiecare elev avea materiile preferate, Regele Mihai fiind mai mult interesat de istorie si de geografie. Insa, ca orice elev, copia, profitand de neatentia dascalilor. "Cartile si caietele se ridicau ca un zid si faceam fituici cu sfoara. Mihai fura si el randuri din foite, iar la ascultari sufla si cerea sa i se sufle", marturiseste Romeo Stanescu. Batranul spune ca familia lui era acolo, la "scoala vietii", locul unde isi petrecea duminicile la slujba de la manastire sau locul unde au ramas amintiri legate de fiecare coltisor al salii de teatru unde canta nebuneste la trompeta.

UNIVERS DESTRAMAT. Dupa opt ani petrecuti intr-un univers al prieteniei, colegialitatea de altadata a ramas doar in mintea sa. La 18 ani, Romeo Stanescu a mers la Scoala de Cavaleri tot in Targoviste, unde s-a lovit de strictete si duritate. Si-a spus mereu ca va trece si asta, dar nu a fost asa cum spera, deoarece au urmat anii crunti ai primului razboi mondial. "La 21 de ani am fost trimis pe front in Rusia si Ungaria, trezindu-ma atunci intr-o viata fara nimic sfant in ea", spune "Olteanu’". De atunci au inceput si greutatile sale: era un tanar nespalat care dormea pe apucate din cauza conditiilor vitrege. Obosit si plin de paduchi, moartea nu-l mai preocupa in vreun fel. Desi viata era rascolita atunci cand s-a intors de pe front, s-a regasit pe sine chiar atunci cand Regele Mihai i-a oferit o decoratie. "Decoratia aceea mi-a dat un sentiment de rusine la inceput, fiindca nu facusem nimic deosebit. Simteam doar mandrie ca-mi fusese oferita de bunul meu coleg, pe care l-am vazut atunci ultima oara", isi aminteste batranul care acum duce un trai linistit in Ramnicu-Valcea. Stanescu a ramas in armata pana in 1951, trecand pe la mai multe unitati din tara, insa cand Regele Mihai a abdicat in 1947, in sufletul sau a simtit o groaznica ruptura. La 31 de ani, Romeo Stanescu a fost scos din cadrul militar, deoarece la conducere "venise o alta oranduire fara valori". "Atunci mi-au luat decoratiile dragi de la prietenul meu Mihai. Au luat o parte din mine."

MEREU UN FILM

De-abia la 36 de ani, Romeo Stanescu a urmat cursurile Academiei de Studii Economice din Bucuresti, trecand intr-o viata civila, cu care avea putine in comun. Dupa o casnicie nereusita a urmat o a doua parte frumoasa a traiului sau: casatoria cu fiica lui Gib Mihaescu, care dureaza de aproape 50 de ani. Intr-un colt al camerei, sotia il lauda, spunand ca, desi a fost obisnuit sa traiasca dupa regulile militare, Romeo al ei a ramas acelasi om cald, calm si ordonat care roseste cand primeste un compliment. Acum, inainte sa adoarma, "Olteanu’" inchide ochii si isi aduce aminte de lumea in care se regaseste, revazand locul celor mai frumosi ani. Romeo Stanescu incheie, desi n-ar vrea. "Astazi, dintre colegii mei mai traiesc doar doi sau trei. La 86 de ani m-as simti realizat decat daca m-as intoarce in lumea mea de atunci, dar nu se poate. Tot ce pot face este sa retraiesc zi de zi si noapte de noapte momentele acelea ca si cand as vedea un film... mereu acelasi film."