Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Endoscopia veterinară ajută medicul să vadă direct zona afectată și, în majoritatea cazurilor, să preleveze probe sau chiar să rezolve problema pe loc, fără o operație clasică.
Ce este endoscopia veterinară și ce beneficii oferă?
Endoscopia este o procedură prin care medicul examinează interiorul unor organe cu un tub subțire, prevăzut cu cameră și sursă de lumină. În multe situații, introduce endoscopul prin orificii naturale (gură, nas, uretră), ceea ce reduce nevoia de incizii. În limbaj simplu, medicul examinează interiorul zonei vizate, însă fără să o deschidă chirurgical.
Pentru utilizare uzuală, endoscopia veterinară înseamnă:
· mai puțină durere post-procedură, comparativ cu o intervenție deschisă;
· recuperare mai rapidă;
· vizualizare directă a mucoaselor (de exemplu, stomac, colon, căi respiratorii);
· posibilitatea de biopsie (o recoltare mică de țesut pentru laborator), în timpul aceleiași proceduri - intervenții combinate.
Medicii folosesc endoscoape flexibile mai ales pentru tubul digestiv și căile respiratorii, iar endoscoape rigide pentru urechi sau anumite cavități, în funcție de anatomie și indicație.
Tipuri de endoscopie veterinară utilizate frecvent
Endoscopia se aliniază principiilor din chirurgia minim invazivă și oferă avantaje practice pentru multe situații veterinare. Printre cele mai uzuale tipuri de endoscopie veterinară se numără:
Endoscopia digestivă (gastroscopie și colonoscopie)
Gastroscopia permite examinarea esofagului, stomacului și duodenului, iar colonoscopia evaluează colonul și rectul. Medicul veterinar le poate recomanda dacă apar vărsături cronice, diaree care persistă, scădere în greutate sau sânge în scaun.
Endoscopia respiratorie
Bronhoscopia, traheoscopia și laringoscopia ajută atunci când tusea persistă, respirația devine zgomotoasă sau apare suspiciunea de colaps traheal. Medicul veterinar poate observa inflamații, secreții, îngustări și poate efectua spălături bronșice pentru analize (cultură bacteriană, citologie), utile mai ales dacă tratamentele anterioare nu au funcționat.
Rinoscopie și sinuscopie
Strănutul repetat, secrețiile nazale unilateral sau cu urme de sânge ridică întrebări legitime. Rinoscopia poate identifica polipi, inflamații, corpi străini (de exemplu, un spic) sau formațiuni care necesită biopsie. Pentru multe cazuri, procedura scurtează timpul până la un diagnostic clar și evită intervenția chirurgicală.
Otoendoscopie (video-otoscopie)
Otitele care reapar ascund uneori dopuri, corpi străini, inflamații profunde sau probleme ale timpanului. Video-otoscopia permite curățarea controlată și evaluarea canalului auricular în profunzime, sub ghidaj vizual. În majoritatea cazurilor, acest lucru ajută medicul să aleagă corect picăturile sau tratamentul sistemic și să reducă recurențele.
Uretrocistoscopie și aplicații urologice
Endoscopia urinară examinează uretra și vezica. Medicul o ia în calcul la infecții urinare repetate, sânge în urină, suspiciune de calculi sau leziuni ale mucoasei. În anumite situații, medicul poate identifica sursa sângerării și poate preleva probe direct din vezică, cu un impact mai mic decât o intervenție deschisă.
Endoscopia veterinară cu rol terapeutic
În afară de diagnostic, medicul poate folosi endoscopia și pentru tratament, cu rolul de:
· a extrage obiecte înghițite (de exemplu, bucăți de os, jucării, cârlige);
· a dilata stricturi esofagiene selectate, atunci când indicația o permite;
· a realiza spălături bronșice sau auriculare sub control video;
· îndepărta polipi accesibili sau a preleva mostre din zone greu de abordat altfel.
Când este recomandată endoscopia veterinară și cum se desfășoară?
Medicii veterinari propun endoscopia mai ales atunci când simptomele:
· persistă peste perioada obișnuită de vindecare;
· reapar după tratamente corect urmate;
· includ semne de alarmă (sânge în scaun/urină, scădere în greutate, durere, dificultăți de respirație).
Cum se desfășoară o procedură de endoscopie veterinară?
În mod obișnuit, procesul include:
1. Consultație și evaluare: medicul adună istoricul și recomandă analize pre-anestezice pentru a evalua funcția hepatică, renală și parametrii cardiaci.
2. Pregătire: de regulă, se respectă un repaus alimentar; medicul îți spune exact intervalul și dacă animalul poate bea apă.
3. Anestezie generală sau sedare profundă: pentru a asigura imobilitatea și confortul animalului, permit o examinare sigură și fără stres; echipa monitorizează respirația, pulsul, oxigenarea și temperatura.
4. Procedura propriu-zisă: de obicei durează câteva zeci de minute, în funcție de zona examinată și de manevrele necesare (biopsie, extragere).
5. Recuperare supravegheată: animalul rămâne în clinică până se trezește complet și poate înghiți în siguranță.
Recuperarea și îngrijirea acasă
După endoscopie, urmează strict recomandările medicului pentru hrană și medicație. În primele ore, multe animale sunt somnoroase din cauza anesteziei, ceea ce este de așteptat.
Sună medicul dacă observi:
· vărsături repetate sau refuz total al apei;
· apatie care se prelungește neobișnuit;
· dificultăți de respirație, tuse accentuată;
· sângerare vizibilă (în scaun, vărsătură sau urină), mai ales dacă se accentuează.
Endoscopia veterinară reprezintă o metodă sigură, minim invazivă și eficientă, care permite diagnostic rapid și, în multe cazuri, tratament imediat, reducând stresul și riscurile asociate intervențiilor chirurgicale clasice. Alegerea acestei proceduri, împreună cu supravegherea atentă a medicului, contribuie la recuperarea mai rapidă și la bunăstarea animalului.
Sursa:
“Veterinary Endoscopy - Endoscopy Vet Referrals.” Endoscopy Vet Referrals, 21 Feb. 2023, endoscopyvetreferrals.co.uk/veterinary-endoscopy/. Accesat la 19.01.2026
Citește pe Antena3.ro
