Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La începutul lui februarie, de cu seară, străzile din Reghin se albesc subit. Încep să curgă fete şi băieţi, bărbaţi în toată firea cu neveste corpolente, femei bătrâne dar care au ştiut să-şi păstreze vitalitatea, oameni de toate felurile dar care au cel puţin un lucru în comun: dragostea pentru costumul popular şi pentru folclorul autentic. Vin din toate zonele judeţului Mureş, ba chiar şi de pe la Cluj, Sibiu, Topliţa şi chiar din străinătate. Destinaţia este sala de bal a lutierului Vasile Gliga, unde de şase ani se ţine mare bal mare, cel al Însuraţilor. N-au gânduri despre ce se întâmplă în viaţa politică, n-au îngrijorări despre drapelul ţinutului secuiesc, se bucură pur şi simplu de atmosfera creată de atâtea costume frumoase.
Dănţuiesc mai bine de 12 ore pe muzică populară, fără oboseală, mândri să-şi vadă costumele fluturând exact ca acum o sută de ani.
Tradiţia balului însuraţilor e veche, iar cei mai bătrâni îşi amintesc vremurile copilăriei, când se uitau cu jind la tinerii care dănţuiau.
„În satul meu, în a doua zi de Crăciun era jocul însuraţilor, pentru că atunci cinsteau. În zilele de sărbători de iarnă se făceau şapte zile şi şapte nopţi joc. Ei nu plăteau bilet de intrare, ei se duceau la joc şi cinsteau. Organizatorii erau feciorii, chizeşi se numeau, şi în a doua zi de Crăciun, după masa, era jocul însuraţilor”, îşi aminteşte Ilie Frandăş, care îşi poartă pălăria şmechereşte, pe urechea stângă.
Însuraţii şi consoartele lor, au avut parte în acest an de un spectacol continuu de muzică şi dansuri, fără niciun moment de muzică înregistrată sau linişte. Surpriza a fost când s-au trezit în jurul lor cu Sofia Vicoveancă, la fel de tânără şi plină de viaţă cum o ştim dintotdeauna. Înconjurată de horă, din când în când doamna Sofia schimba ritmul, şi asta numai pentru că „am grijă de picioruşele dumnivoastre”. Apoi Irina Loghin, Veta Biriş, Marius Ciprian Pop şi, evident, cântăreţii din zonă.
Între două dansuri, însuraţii au admirat expoziţia de costume populare, icoane, linguri de lemn, cărţi şi lucruri autentice, iar cei cu bani în buzunar şi-au putut completa colecţia direct de la meşterii populari.
Trei luni de muncă pentru un costum popular
Rafila Moldovan este din Idicel, iar la ediţia din acest an a venit cu costumele lucrate manual. Trei luni lucrează la o frumuseţe de costum, dar se întristează când vânzătorii strâmbă din nas la preţ, care depăşeşte 1.000 de lei. „Lucrez cu pânză de cumpărat şi pânză ţesută de mână, dar se lucrează foarte greu că nu mai văd bine. Cumpăr aţă de brodat, mărgele, bumbac. Nu merită, şi când o persoană zice că-i cam scump, dar dacă el ar lucra trei luni pentru pâinea pe care o mănâncă, ce-ar spune?”, se întreabă dezamăgită mătuşa Rafila. Dar satisfacţia îi vine de peste graniţe, unde valoarea autenticului este preţuită cum trebuie. A participat la mai multe festivaluri internaţionale, unde a lăsat cărţi de vizită, iar acum vinde costume în Africa de Sud, Spania, Canada, Germania. La Balul Însuraţilor a venit şi ca să retrăiască atmosfera din tinereţe: „Îs născută în 1939, iar la Balul Însuraţilor am început să merg după război, la 5 ani. Toată lumea era ca aici, cu haine populare, ţesute în război, de cânepă, şi când am venit aici parcă am retrăit vremurile de demult când eram fată, de târgurile fetelor care erau pe vremea aceea”.
Balul Însuraţilor este un eveniment nemaivăzut, pentru că nicăieri în ţară nu s-au reunit 1.200 de suflete îmbrăcate în costume populare. Gazda evenimentului, Vasile Gliga, spune că este o bucurie, dar şi o mândrie că atâtea persoane iubesc portul popular. „S-a văzut clar dimensiunea evenimentului, costumele frumoase, lumea a dansat şi s-a simţit bine. Am observat faptul că foarte mulţi sunt tineri îmbrăcaţi în costume populare, ceea ce dovedeşte că a renăscut sentimentul patriotic şi ştim să-i respectăm pe părinţi, pe bunici şi pe străbunicii noştri”, a declarat Vasile Gliga.
Balul Însuraţilor îşi anunţă o viaţă lungă, din moment ce numărul participanţilor creşte de la un an la altul. Anul acesta, înscrierile s-au terminat cu mult înainte de eveniment, iar cei prezenţi şi-au manifestat deja intenţia de a participa la ediţia de anul viitor.
