„Afacerea Nobel”: Marin Sorescu și speculațiile unei trădări

 „În legătură cu discuţia ce se duce azi în presa românească despre candidatura lui Marin Sorescu, la începutul anilor ’90, la Premiul Nobel şi la contestarea ei de către un grup de scriitori români printr-un memoriu trimis Academiei Suedeze, ţin să fac următoarele precizări: am auzit şi eu de acest zvon care circula în viaţa literară din epocă – mi l-a relatat chiar Marin Sorescu –, dar, trebuie să mărturisesc, n-am aflat niciodată dacă memoriul defăimător a existat, cu adevărat, şi – dacă a existat – cine l-a pus la cale şi cine l-a semnat”. 

„M-am ferit să dau nume”

Distinsul critic literar Eugen Simion a continuat: „Sorescu însuşi nu ştia despre cine este vorba şi făcea multe supoziţii, speculaţii, cum fac, de regulă, scriitorii cu imaginaţie în asemenea situaţii. Vorbind într-un interviu despre acest incident petrecut într-o vreme în care marele scriitor fusese scos de la conducerea revistei «Ramuri» chiar de redactorii pe care îi promovase, el îşi dăduse demisia din Uniunea Scriitorilor, m-am ferit să dau nume pentru că, repet, nu le-am ştiut niciodată cu exactitate şi pentru că, de regulă, nu încurajez şi nu răspândesc asemenea fantasmagorii curente în viaţa noastră literară”. (Florian Saiu)

„Am auzit şi eu de acest zvon care circula în viaţa literară din epocă – mi l-a relatat chiar Marin Sorescu”, Eugen Simion, critic literar