Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Destinul strâns răsucit al Agniei Bogoslava a fost legat ani buni de cel al intelectualului de stânga, regizorul Sandu Eliad, bărbatul care a lansat-o și a iubit-o pe legendara Maria Tănase. Părăsit de nestatornica fată cu glas de aur din mahalaua Cărămidarilor (care avea să se îndrăgostească iremediabil de un jurnalist și spion francez, Maurice Nègre), Eliad se va însoți, în perioada în care a activat la Teatrul „Alhambra”, cu zvăpăiata Agnia, faimoasă și iubită de public pentru memorabila interpretare a cântecului compus de Ion Vasilescu (cel mai bun compozitor și dirijor al epocii): „Glasul roților de tren”. Avea doar 20 de ani, dar succesul acestei frumuseți blonde era atât de mare - amintea istoricul Stejărel Olaru în volumul „Maria Tănase. Artista, omul, legenda” (Corint, 2019) - încât mulți spectatori obișnuiau să intre în sala teatrului „Excelsior” doar la actul al II-lea, la ora când știau că Agnia Bogoslava, îmbrăcată într-o ie românească, cânta șlagărul. Aplaudau entuziasmați, după care plecau fără să mai aștepte sfârșitul piesei.
Cuibul iubirii de la etajul 12
„După ce s-a despărțit de Maria Tănase - mai consemnează Stejărel Olaru în studiul amintit -, Sandu Eliad s-a mutat pe strada Brezoianu, într-unul dintre cele mai înalte blocuri din București, aflat în spatele Prefecturii de Poliție, unde a închiriat o garsonieră la etajul al 12-lea. Acolo, printre cărțile înghesuite pe rafturi sau pe parchetul negru, el și noua sa iubită, devenită la scurtă vreme soție, au încercat să trăiască liniștiți, Eliad evitând să mai militeze activ în favoarea Uniunii Sovietice”. Trebuie menționat faptul că fostul iubit al Mariei Tănase și bărbatul Agniei Bogoslava fusese unul dintre inițiatorii Asociației Amicii URSS. Dar să nu deviem prea mult de la subiect ... Pacea căminului Eliad a fost tulburată în scurt timp de apropierea războiului și, implicit, de intensificarea prigoanei împotriva evreilor.
O femeie goală-pușcă și un zdrahon legionar
„Cât timp a lucrat la «Alhambra» - nota istoricul Stejărel Olaru -, colegii au încercat să-l protejeze și nu a mai fost trecut pe statul de salarii, fiind plătit cu bonuri de casă, dar în 1941 schema a fost descoperită de autorități, Eliad a fost dat afară «din motive rasiale» și suspendat din Uniunea Ziariștilor Profesioniști”. Momentul crucial, cel care a constituit miezul expunerii noastre, avea să se consume în ianuarie 1941, în vremea rebeliunii legionare, iar rolul principal îl va juca Agnia, despre care doar puțini apropiați știau că este, la rândul ei, evreică. Bogoslava avea să povestească, nu fără umor, în cartea sa de amintiri „Și s-au dus ca vântul” (Libra, 2006) formidabila înfruntare dintre o femeie goală-pușcă - ea, adică - și un zdrahon legionar care i-a bătut la ușa garsonierei din Brezoianu hotărât s-o asasineze.
Citește pe Antena3.ro
„Vai, domniță, am crezut că aici sunt jidani!”
Dăm curs rememorării Agniei: „Deodată aud că sună cineva la ușă. Eu tocmai făceam baie. Soneria insită. Sandu Eliad mi-a făcut semn să nu răspund. De ce să nu răspund, mi-am zis, în inconștiența mea. Am ieșit din baie așa cum eram, m-am dus direct la ușă, am deschis, m-am pomenit în fața unui munte de bărbat. A rămas trăsnit văzându-mă goală. «Ce cauți dumneata aici, ce dorești?». «Vai, domniță, vă rog să mă scuzați, am crezut că aici sunt jidani». «Nu sunt, domnule, nu e nimeni aici, lasă-mă în pace, dumneata nu vezi?». «Ba văd, aoleu, scuzați!». Și am trântit ușa. Sandu Eliad - perplex. Nu mi-am dat seama nici că sunt în pielea goală, nici ce spun. Și așa am scăpat de legionari, măcar atunci. Încă o dată”.
O noapte de septembrie, 1942
Scăpați ca printre urechile acului de mâna lungă a legionarilor, cei doi soți și-au găsit refugiul, între 1941 și 1944, la Teatrul Evreiesc „Barașeum”, unde au continuat să aibă succes atunci când instituția artistică avea îngăduința statului să funcționeze. Asta până într-o noapte de septembrie a anului 1942. „Întorcându-se de la teatru după miezul nopții, soții Eliad au fost prinși în valul arestărilor evreilor din Capitală. Reținuți în fața blocului de către doi polițiști, li s-au acordat câteva minute să-și facă bagajele, nu înainte de a fi avertizați că vor avea de făcut o călătorie lungă, la capătul ei urmând să-i aștepte un frig cumplit”, a reținut istoricul Stejărel Olaru în cercetarea citată anterior. Ce s-a întâmplat mai departe? Închiși într-o școală alături de alți evrei arestați în aceeași noapte, soții Eliad urmau să fie expulzați în Transnistria.
Combinații la masa de poker
„Tot flerul Agniei i-a salvat”, specula Stejărel Olaru. Profitând de notorietatea ei, actrița i-a înduplecat pe polițiști ca pe drum s-o lase să-și anunțe rudele că urmează să plece din București. S-au oprit la casa lui Leon Bereșteanu (unul dintre patronii teatrului „Barașeum”), pe care l-a informat că fuseseră deja arestați și urmau să fie deportați. „Pentru eliberarea lor - specifica Olaru - s-au întreprins eforturi comune. Actorii, care au făcut demersuri pe lângă autorități, semnând petiții și intervenind pe lângă membrii guvernului. Bereșteanu, care obișnuia să joace pocker cu generalul Nicolae Pălăgeanu, prefectul Bucureștiului, și pe care-l mituia, lăsându-l să câștige sume mari de bani. Maria Tănase, care a povestit după război într-un interviu că ea ar fi făcut intervenția hotărâtoare, pe lângă Walther Funk, ministrul german al Economiei”. Oricum va fi fost, cert e că Agnia Bogoslava a fost eliberată prima, abia apoi venind și rândul lui Sandu Eliad.
Șperț pentru două vieți
De reținut, la final, o observație a istoricului Stejărel Olaru: „În documentele de anchetă ale vremii se păstrează informația că, în realitate, cel care ar fi solicitat scoaterea Agniei din arest a fost Grigore Petrovici, fost polițist devenit cadru al SSI, personaj corupt, care a profitat din plin de faptul că era subșef al secției de contrainformații și rudă cu Eugen Cristescu, directorul instituției. Potrivit ofițerului SSI Victor Ionescu, Petrovici a primit o mită de 300.000 de lei, ceea ce l-a înduplecat să intervină pentru Agnia Bogoslava”. Doar nu credeați că România din urmă cu opt decenii se diferenția prea mult de cea de astăzi...
De trei ori mireasă
Ravisanta Agnia Bogoslava a fost căsătorită de trei ori: o dată cu crainicul radio Mihai Zirra (care a părăsit-o sub presiunea legionară), o dată cu Sandu Eliad (pe care l-a părăsit după reîntâlnirea cu primul ei amor) și ultima oară cu Jules Perahim, revenit în România ca ofițer sovietic. Cu fiecare dintre cei trei bărbați, Agnia a avut câte un copil. Din 1968, artista a trăit (mult și bine, până la 93 de ani) în Israel.
Decorată de Ion Iliescu
Cu prilejul aniversării a 60 de ani de la deschiderea Teatrului Evreiesc Barașeum în București, la propunerea ministrului culturii și cultelor, președintele României de la acea vreme, Ion Iliescu, a conferit Agniei Bogoslava Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler („pentru îndelungata și fructuoasa sa activitate ca eminentă actriță a scenei românești”).
13 ani se împlinesc pe 16 noiembrie 2022 de la moartea actriței și cântăreței Agnia Bogoslava
Deodată aud că sună cineva la ușă. Eu tocmai făceam baie. Soneria insită. Sandu Eliad mi-a făcut semn să nu răspund. De ce să nu răspund, mi-am zis, în inconștiența mea”, Agnia Bogoslava, actriță și cântăreață
Nu mi-am dat seama nici că sunt în pielea goală, nici ce spun. Și așa am scăpat de legionari, măcar atunci. Încă o dată”, Agnia Bogoslava, actriță și cântăreață
La câțiva ani după prigoana legionară, Sandu Eliad a fost părăsit de Agnia Bogoslava, cucerită de prima ei iubire, pictorul Jules Perahim. Eliad avea să se recăsătorească și el, cu actrița Aurelia Sălăgeanu.
La 31 decembrie 1968, Agnia Bogoslava avea să părăsească România cu destinația Israel, unde a continuat să joace teatru, onorând roluri în limba ebraică
