Cartile, tutorii lui George Pruteanu

De cum intri in modestul apartament al lui George Pruteanu te intampina rafturile pline cu carti. Inca din hol pasesti intr-un alt univers. La vederea atator carti te simti de parca ai fi intr-o biblioteca publica.

POVESTIRI DIN BIBLIOTECA. Intre cele 18.000 de carti ale sale, Pruteanu se simte ca pestele in apa

Socul a fost cu atat mai mare cu cat ne-am fi asteptat sa dam peste un perete, eventual doi, acoperiti de carti. Ei bine, profesorul George Pruteanu are intreaga casa tapetata cu carti. Per total, in cele trei camere a adunat 15-18.000 de carti. Sunt multe? Sunt putine? Nici posesorul lor nu stie ce sa raspunda. "Ce instanta poate stabili cate carti se cuvine sa aiba un intelectual in biblioteca? Una sigur trebuie sa o ai: Biblia". A invatat din carti multe lucruri utile in viata. Dar nu din ghidurile practice la moda azi. De fapt, in biblioteca sa are un singur ghid de gen scris de Dale Carnegie. "Prefer cartile de experienta de viata din care sa deduc eu, nu sa-mi propovaduiasca autorul. Marile jurnale sunt un model de viata neostentativ."

LIBIDO HABENDI. "Nebunia" de a avea cartile proprii incepe inca din copilarie, "de pe vremea cand tatal meu, conferentiar universitar Paul Pruteanu, ma mustra ca eu cumparam prea multe carti. El credea foarte tare in bibliotecile publice. In acea perioada aveam «boala» de a cumpara carti de la anticariate, nu din dorinta de a face economii, ci pentru ca la anticariate puteam gasi carti aparute cu mult inainte de a ajunge eu la varsta cititului. Cumparam multe. Veneam aproape in fiecare zi acasa cu trei-patru carti, iar tatal meu devenea de fiecare data furios. Ma intreba scurt: «Cand o sa le citesti pe toate?!». Adesea ma ascundeam cand veneam cu carti acasa, de teama sa nu ma vada tata. Dar, inevitabil, el detinea controlul situatiei: stia ca alaltaieri erau, sa zicem, zece carti in biblioteca, iar azi 20. De fiecare data ma intreba de ce nu merg la biblioteca. Sufeream de «libido habendi», de acea placere de a avea obiectul, de a fi al tau, de a-l poseda, de a fi stapanul lui - si de a-l putea mazgali cu adnotari «geniale»".

CU ORICE PRET. Nu toate cartile din biblioteca sa au fost achizitionate cu usurinta. Pentru unele a mers pana in panzele albe. A facut scandal la partid. Si le-a obtinut. Altele le-a obtinut gratie "pilei" de la librarie. "Aveam relatii la librarii, pentru ca asta era solutia. Era un mic troc, la modul gentil: o cafeluta, niste tigari mai bune… ". De la an la an, cartile erau din ce in ce mai multe, casa din ce in ce mai mica, iar bibliotecile din comert destul de nepractice. Asa s-a nascut ideea de a construi o biblioteca practica. Si in trei zile a terminat-o. Cu ajutorul socrului. Amandoi au muncit cot la cot cu ciocanul, cu ferastraul. "Puteam sa o fac ceva mai bine. Eram foarte stramtorat cu banii si am cumparat din Colentina lemn ieftin - scanduri de brad geluite si atat." S-a dorit o acoperire completa, folosirea inclusiv a spatiilor neconventionale: deasupra tocului usii ori a galeriei de la geam. In dormitor, langa pat, atat cat sa stea intins si sa ajunga la rafturi printr-o simpla intindere de mana, se afla "cartile la indemana", sau "de capatai", adica acelea la care se poate ajunge usor cand sta relaxat in pat.

pruteanu.ro

Pentru ca in ultima vreme se tot discuta despre posibilitatea disparitiei cartii tiparite in favoarea celei electronice, nu am rezistat tentatiei de a-i pune aceasta problema si profesorului Pruteanu. "La ora actuala, nici gand ca varianta clasica a cartii sa fie detronata de cea electronica! Din motive obiective: computerul inca este o scula suparator de scumpa pentru majoritatea populatiei de la noi. Cartea tiparita castiga si in fata laptopului pentru ca n-ai sa vezi pe cineva cu el in brate in metrou, in tramvai, pe plaja." In plus, calculatorul nu poate inlocui acea placere de a rasfoi paginile unei carti, de a simti mirosul de clei de legatorie sau pe acela specific hartiei. Insa profesorul concluzioneaza: "Coexista foarte bine amandoua. Sigur ca viitorul e al digitalului. Pe site-ul meu, www.pruteanu.ro am pus multe faimoase piese literare, in original si in romaneste".

PASIUNI SI GENURI

Legatura lui George Pruteanu cu cartile sale este una foarte stransa: "De la 20 de ani am ramas fara parinti, iar cartile au fost cele care m-au instruit. Cartile mi-au fost tutori". Orice l-a pasionat, s-a transformat in… "metri de carte". In primul rand, in biblioteca sa se regasesc carti de literatura, beletristica - romana si straina cu aproape toate capodoperele necesare unui om de directie umanista. Tot multe sunt si cele de istorie, filosofie, memorialistica, critica literara, lingvistica. Se mai regasesc si carti de si despre arta - istoria artei, pictura, sculptura. Si putina istorie si teorie a muzicii. Dupa ’90 a inceput sa achizitioneze carti de politologie. Mai are carti si din domeniile celelalte: fizica, chimie, para-matematica - mai popular "matematica distractiva", ciudateniile matematicii, topologia, teoria nodurilor si a formelor ciudate. Ba chiar in biblioteca sa se regaseste si un manual de algebra. "La un moment dat nu stiam sa rezolv o ecuatie si am luat cartea sa vad". La capitolul carti adunate functie de hobby-ul momentului se numara cele de filatelie. "De vreun an si jumatate am invatat si o noua meserie; cea de webdesigner; nu ma bat cu pumnii in piept ca sunt un profesionist, dar site-ul meu e bogat si functioneaza. Acum 30 de ani mi-am cumparat prima masina de ocazie. Eram in garajul meu, cu cartea lui V. Parizescu «Pene de automobil» in stanga (patata, fatal, cu ulei de motor) si cu cheia de 14 in dreapta. Si acum o mai am."