x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Cel mai bun prieten

Cel mai bun prieten

de Luiza Moldovan    |    21 Aug 2008   •   00:00

Am văzut pe Trinitas o  reluare a unei dezbateri nu foarte vechi, care avea ca temă televiziunea. Cică: televiziunea două puncte prieten sau duşman.

Am văzut pe Trinitas o  reluare a unei dezbateri nu foarte vechi, care avea ca temă televiziunea. Cică: televiziunea două puncte prieten sau duşman. Dezbaterea a fost interesantă, dar eu m-am întrebat: băi, de ce-şi mai pun oamenii ăştia întrebări, de ce mai au oamenii ăştia dileme? E cazul să mai ai dileme în ce priveşte televiziunea, cînd e clar, e evident, se vede cu ochiul liber? Televiziunea e cel mai bun prieten al omului. N-are cum să-ţi fie duşman ăla care se îngrijeşte pînă şi de tenul tău, ăla care-ţi aduce cele mai frumoase emisiuni de divertisment, cu cei mai frumoşi oameni şi cu cele mai slabe fete, ăla care te-nvaţă pînă şi cum să. Cum să-ţi fie duşman ăla care te-nvaţă să fii cîştigător ("vara asta fii cîştigător!", că la ailaltă mai vorbim). Cum se poate să-ţi facă ţie televiziunea vreun rău? Nu e mereu alături de tine? Nu stă ea de veghe cînd tu faci nani? Nu te-anunţă ea ce copii au mai fost violaţi şi cine s-a mai aruncat de la balcon?

Cine cu cine şi-o mai trage şi pînă cînd? Ce chiloţi are cutare? Cîte chile are aia? Cîte mai vrea să dea jos? Cîte mai vrea să dea sus? Cine şi-a mai luat maşină? Cine nu?

Păi cine s-o facă dacă nu televi­ziunea? Televiziunea te-ajută. Televiziunea te-nvaţă. Televiziunea îţi spune să bei bere. Nu-ţi dă televi­ziunea să mănînci "cele mai fine şi delicioase"? Nu te-nvaţă televizi­u­nea să fii cul? Nu te-nvaţă televi­ziunea cum să agăţi băieţi? Fete? Ba da. Televiziunea te-nvaţă. Televi­zi­unea te-nvaţă cum să şi cum să nu. Televiziunea e cel mai bun al omului prieten. Prietenul omului ce­lui mai bun. Nu. Prietenul omului cel bun. Nu. Cel mai prieten al omului bun. Nu. Mai om, al prietenului celui bun. Mă rog. Ceva în halu’ ăsta. 

Nu-nţeleg, aşadar, dilema Trinitasului. Numai lucruri bune ne-nvaţă televiziunea. Televiziunea îi învaţă pe copii cum să crească mari şi frumoşi prin intermediul unor emisiuni foarte interesante. Televiziunea îi învaţă pe părinţi cum să-şi crească audienţa în faţa copiilor. Televiziunea le învaţă pe mame să se distreze. Să se simte (sic!) bine. Să aibă fun. Ea este aproape de sufletul omului şi de mintea lui. Ce, tu n-ai visat niciodată reclame? Dacă n-ai visat niciodată reclame înseamnă că... deci... deci înseamnă că.

Cosmeticiana mea mi-a dezvăluit că ea n-are televizor. Că a ales să nu aibă televizor. Că, zice ea, pentru ce. Ca să ce. "Fată", i-am zis, "nu ştii ce pierzi". "Da, fată, poate că nu ştiu", mi-a zis ea, "da’ sînt liniştită". Fată, deci. Există familii care au atîtea televizoare cîte camere, ca nu cumva să. Şi există familii care au ales să nu aibă nici un televizor. Ca nu cumva să. Să nu vezi tu un videoclip muzical. Să nu vezi tu ce suflet mare au oamenii ăia de-acolo. Cît de buni şi de complicaţi sînt ei. Cît de vigilent le e părul. Şi cît de atenţi pantofii. Să nu vezi tu. Televiziunea. Cel mai prieten al omului bun.

×