C(rampe)
Despre BCR se cunoaşte nu numai faptul că găndeşte, dar găndeşte la fel. Nu se cunoaşte la fel cu cine găndeşte BCR, dar irefutabil este doar faptul că BCR găndeşte. De exemplu, copii, ce găndeşte BCR.
Despre BCR se cunoaşte nu numai faptul că găndeşte, dar găndeşte la fel. Nu se cunoaşte la fel cu cine găndeşte BCR, dar irefutabil este doar faptul că BCR găndeşte. De exemplu, copii, ce găndeşte BCR. BCR găndeşte că potenţialul său client e un fătălău pe care-l ţine prietenă-sa sub papuc. Prin extensie, cum arată clientul BCR. Păi arată ca fătălăul din reclamă. Are privire de găină, e complet lipsit de personalitate, stă să-l baţi, nu fuge cănd il apuci de guler şi-i tragi un croşeu de dreapta şi pe urmă, după ce i-o tragi bine de tot, il pui să-şi spele tricoul murdar de sănge şi să alerge pănă jos, la farmacie să-şi ia pansamente sterile ca să se infăşoare, că nu-l suporţi aşa, pătat de vănătăi. Dacă prietenă-sa vrea şi are suflet rău, fătălăul e in stare chiar să doarmă pe preşul de la intrare şi să facă "ding-dong" cănd il calci pe cap.
Aşa găndeşte BCR despre potenţialii săi clienţi. In schimb, cum NU arată potenţialul său client. Potenţialul client al BCR NU este nicidecum o fufă isterică, inecată in valuri de progesteron, nemulţumită că fătălăul a uitat de ziua lor de... ăăă... de cănd s-au cerut de prieteni. Clientul BCR nu este nicidecum atăt de enervant ca fata aia din reclamă. Măcar atăt: clientul BCR nu are cum să fie enervant, pentru că el nu vorbeşte, mulţumindu-se doar să asiste la propria lui viaţă. Pe potenţialul client al BCR in nici un caz nu-ţi vine să-l tragi de păr şi nici să-i incurci anticoncepţionalele in folie. Nici să-i pui pastă de dinţi pe clanţă (pe clanţa uşii, nu pe clanţa de pe faţă).
Isterica asta merită s-o trimiţi in reclama aia la Wembley, atunci cănd nenea dă foc la restaurant că n-au avut ce le-a cerut. Şi ea să fie figurant care să stea in restaurant cănd restaurantul arde. Sau nu. Ce merită antipatica. Merită s-o trimiţi şase luni la reeducare in reclama la Prigat pe post de guvernantă, s-o alerge puştoaica aia, poate se mai calmează. Să fie o bulă intr-o reclamă la detergent. Să fie căine intr-o reclamă la măncare pentru căini. Să fie struţul din reclama aia la vitamine. In orice caz, să fie ceva care aleargă incontinuu. Să n-aibă timp să mai răsufle. Să facă sport. Mult sport. Mult, mult sport. Pentru ca atunci cănd vine acasă să nu-şi dorească decăt să doarmă.
Despre roboţelul BCR, putem spune că acesta e angajat să ducă ursuleţi de pluş la istericele inecate in progesteron. Sau, mă rog, dacă e să găndim din perspectiva fătălăului, roboţelul BCR e programat să apară ca iepurii din joben. Oricare ar fi perspectiva, ceea ce nu se schimbă nicicum este faptul că, in orice condiţii şi in orice... ăăă... condiţii, BCR găndeşte. Găndeşte la fel. Dacă e să-l intrebi pe BCR "ce mai faci, băi, BCR-ule?", BCR-ul iţi răspunde invariabil "ce să fac, găndesc".
Ii mulţumim BCR că, iată, in aceste vremuri de restrişte in care nimeni nu mai găndeşte (sau, mă rog, găndeşte foarte prost), BCR nu doar că găndeşte, dar, fapt irefutabil, găndeşte la fel.