Coborârea lui Cassian în Infern

Cassian Maria Spiridon este un poet cu vocaţie eroică şi mitologică. Temperamental, este bucăţică ruptă din Ştefan cel Mare.

Născut spre a fi conducător de oşti, Spiridon a avut norocul prenumelui său care a pus o surdină feminină peste clocotul pornirilor sale fireşti. Astfel a schimbat spada-n condei şi turcu-n călimară.

Relaţia lui Cassian cu istoria a fost tumultuoasă. A pornit de la zero (titlul unui volum) şi revoluţia din 1989, cu trei zile mai devreme decât prevăzuseră KGB-ul şi CIA. Rezultatul - poetul a stat la închisoare şapte zile, cât o geneză completă. Acolo a început să scrie, dar, spre deosebire de confratele său Cervantes, a fost eliberat. Capodopera nedesăvârşită o continuă şi azi. Căutând să refacă la liber condiţiile de creaţie prielnice de la "pension", el stă şi astăzi înghesuit: un pat îngust/ doar pentru o persoană/adăposteşte două fiinţe, se lasă mânat implacabil de foame şi dragoste până la a sta singur pe munte, unde se loveşte cu capul de roci până când piatra a plâns.

C.M. Spiridon e un poet grav şi ultimativ, care se simte răspunzător de soarta lumii pe care o deplânge. El suferă pentru toţi şi ia asupra-i păcatele lumii. Stă gol şi se chinuieşte.

Observând, puţin înaintea lui Cassian Maria Spiridon, că Întotdeauna ploaia spală eşafodul, oamenii Elisabetei i-au organizat Mariei Stuart o execuţie de interior, într-o sală de bal. Dar poetul ieşean îşi regizează execuţia singur, joacă simultan rolul călăului şi al victimei. La ceremonie participă, nesmintit, şi Moartea, pe care artistul o vede apetisantă: mândră muiere şi rea/ plină de nuri/ ca o jună vădană/ dornică de lungi întâlniri amoroase/ definitive/ totale.

O asemenea viziune sexy-thanatică mai ostoieşte anxietatea celui pus să deprindă ars moriendi. Ceremoniile macabre îl excită pe poet. Cum e rost de-o descăpăţânare, cum sare ca ars (moriendi) şi păşeşte cu încredere spre cenuşă - sub cuţitul ghilotinei/ lustruit. Între modalităţile de expediere pe lumea cealaltă mai figurează arderea cu jetul fioros al sudurii de gaz în scopul cuvios de a afla infinitul. Într-o replică la celebrul Nu trageţi, tovarăşi!, Spiridon zice, dimpotrivă: trageţi, domnilor,/ trageţi/ apăsaţi pe trăgaci/.../trageţi cât sunt viu şi lucid. În final, poezia supravieţuieşte oricum: toate cartuşele lumii sunt trase/ în urmă rămân doar cuvinte. "Doar" cuvinte ascund orgoliul artistului nemuritor.

Tema volumului celui mai recent O săgeată îmbrăcată în roşu este parafrază la cânturi mitologice despre coborârea în Infern. Orice erou a fost pe acolo: Ulise ca şi Ghilgameş, Orfeu, mai încoace Dante. Orice poet ajuns în preajma sărbătoririi a 60 de ani vrea să dea o raită pe jos. Săgeata îmbrăcată în roşu e Timpul ireversibil. Autorul a început să îşi perceapă itinerariile terestre ca pe nişte serpentine spre un viitor de reconfortante certitudini.

Cassian Maria Spiridon este un poet al ceremoniilor grave.

O responsabilitate uriaşă îi este aruncată pe umeri: port de ani în spate un cuţit. Singura consolare, sub povara ce-l apasă, este că poate să ne comunice detaşat experienţa patimilor. Chiar actul sexual e o muncă silnică: nu la prima/ nu la a doua/ nu la a treia,/ ci la a şaptea mişcare a venit/ cu degete în plumbul lichid/ speriată inima tace. O poezie puternic personalizată, neliniştită.

 CV
Cassian Maria Spiridon s-a născut la Iaşi la 9 aprilie 1950. Absolvent al Politehnicii din Bucureşti, este autorul a numeroase volume de poezie, unele traduse în mai multe limbi europene. A obţinut premii naţionale şi internaţionale pentru poezie şi eseu, între care şi pe cel al Uniunii Scriitorilor. Din 1995 conduce revista ieşeană Convorbiri literare. A fondat revista Poezia. În ultimii opt ani a făcut parte din Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor.

"De la această înălţime/ (imaginară)/ se poate privi Luna în deplină/ libertate/ cum un om şi-ar sprijini/ întreaga lui greutate/ în ştreang. " Cassian Maria Spiridon

 
Rubrică realizată cu sprijinul USR