Criterii

Criteriile. Actionam in functie de ele. De fapt, actiunile noastre nu sunt decat concretizarea deciziilor pe care le luam in momentul te zero. Dupa propriile noastre criterii decidem daca ne cumparam fusta in carouri sau raiatii kaki, daca iesim in oras cu X sau cu Y, daca mergem la un film de categorie A sau la unul de categorie C, daca ne place Gigel sau daca ne place Dorel, daca mergem in club sau la Ateneu etc...
Constientizam prea putin faptul ca actionam dupa criterii. De cele mai multe ori, nu suntem in masura sa ne construim propria scara de valori si atunci ne uitam in curtea vecina, ca sa nu spunem ca nu avem si noi criteriile noastre; ba da, le-avem, dar daca se-ntampla ca ele sa coincida cu ale lui Popescu, ce sa facem... Nu putem avea aceeasi scara de criterizare nici chiar daca am citi, toti, fix aceleasi carti sau am fi crescuti de aceiasi parinti. E imposibil sa functionam dupa criterii identice, si asta face lumea diversa si frumoasa.

Cand vorbesc despre criterii, ma gandesc adeseori la numitul Stefan. Il stiti dumneavoastra... baiatul ala care l-a inlocuit pe Maruta la Tonomatu’ dupe doi. Cine l-a scos din tristetea anonimatului si l-a aruncat in plaga spatiului public o fi avut el niste criterii, ceva. O fi stiut el ce-o fi stiut. Ori, poate, s-o fi razbunat, pur si simplu, pe el.
Sau poate ca, in lipsa de o scara proprie de valori, i-o fi cerut, cu imprumut, scara de valori vecinului. Pe ea s-o fi urcat atunci cand i s-a pus pata pe Stefanut sa-l arunce in peizajulmediadigromanezg. Dar sa nu fim malitiosi. Lumea creste, lumea invata. E loc sub soare pentru toata lumea. Sa punem un strop de apa la radacina fiecarei flori si ea va creste maaaaaare si frumoaaaaasa si ne va bucura, nu-i asa?, ochiul.

De cand a venit Stefanut, mare schimbare oricum nu s-a produs in Tonomat. Ca si Maruta, Stefan nu are secrete cu limba romana. Foloseste constiincios prepozitiile, ori de cate ori o impune tragica situatie a acuzativului. Verbul sau e implacabil: "Aaaaaa". Fluenta frazei sale sofisticate il recomanda ca pe un prezentator de geniu in televiziune: "Am gasit ceva care nu l-am gasit in alta parte". Stie cand sa rada. Stie cand sa taca. Stie cand sa planga (ma rog, exagerez...). Nu l-am auzit sa vorbeasca, atat de plastic, cu "decat", dar poate ca se fereste.

O dictie perfecta, pentru care Cicero ar fi ucis, ma face sa exclam, ori de cate ori il aud, "pupe mama pe el de baiatu’ lu’ mami-k". Un sentiment ciudat, de duiosie, ma copleseste. Imi vine sa-l protejez de oamenii haini. Doamne, ca bine e sa ai sufletul curat ca al meu! Vezi frumusetea in jur, aproape in orice si in oricine...