Cu dragoste pentru Francois Truffaut

Criticul de film Magda Mihăilescu (foto) a adus în dar cinefililor (şi nu numai) o carte despre opera unui inedit cineast. A intitulat-o simplu: "Francois Truffaut, bărbatul care iubea filmele".

Francois Truffaut a trăit doar 52 de ani. A părăsit această lume acum un sfert de veac. În volumul apărut la "Curtea veche", Magda Mihăilescu spune: "Truffaut este un clasic care a tulburat apele modernităţii". De aici, autoarea care vine "din cinefilie", precum mărturisea la lansarea cărţii "Francois Truffaut, bărbatul care iubea filmele", porneşte în a dezvălui, cu un desăvârşit profesionalism, despre dragostea creatorului pentru această artă.

Ea călăuzeşte cititorul într-o lume fascinantă văzută de cineast prin prisma iubirii pentru cinema, mărturisită prin peliculele lăsate. Făcându-i portretul acestui "om timid, devenit intimidant", Magda Mihăilescu scoate în evidenţă nervul filmelor lui Truffaut, care "vorbesc între ele".

RESPONSABILITATEA PROFESIONISTULUI
Ea dezghioacă adevăruri după ce a intrat în "lumea" lui, documentându-se ani în şir în arhive sau în biroul cineastului, după ce îi văzuse şi revăzuse toate creaţiile, citise ceea ce s-a scris despre el, se întâlnise cu actriţe cu care el a lucrat, le-a iubit. Ea a scris cu responsabilitatea profesionistului despre profesionalismul celui ce "vedea cu ochii omului din sală", despre ceea ce a regizat, a produs sau a jucat Truffaut.

Ne-a adus spre a ne aminti sau spre a cunoaşte rânduri despre "Cele 400 de lovituri" (Premiul pentru regie la Cannes, 1959), "Pielea catifelată" (1964), "Copilul sălbatic" (1970), "Noaptea americană" (Oscarul pentru cel mai bun film străin, 1973), "Povestea Adelei H." (1975), "Camera verde" (1978), "Ultimul metrou" (1980), "Femeia de alături" sau "De-ar veni o dată duminica!" (1983) - ultimul său film.
Le-a avut interprete pe Jeanne Moreau, Francoise Dorleac, Catherine Deneuve sau Fanny Ardant.

Cu fineţea detaliului, se întreţese în carte şi dragostea pentru femeie - femeia de care se îndrăgostea şi care juca în filmele lui. Să nu vă aşteptaţi însă să vi se dezvăluie idile, sunt doar "trimiteri" rafinate.

Preţuirea conţinutului cărţii vine din partea altui critic - Alex. Leo Şerban, care menţionează că Magda Mihăilescu scrie despre filmele lui Francois Truffaut ca şi cum ar fi fost de faţă la facerea lor. Totodată el afirmă: "Dar autoarea mai face un lucru care este emoţionant: ne împărtăşeşte pasiunea ei pentru acest mare cineast. Francois Truffaut citit de românca noastră, care nu l-a cunoscut decât pe pânza marelui ecran, ne devine apropiat. Cartea de faţă e ca un gros-plan pe sufletul lui".