Decameronul politic romanesc

SCHELETE IN DULAP - O noua carte de Tismaneanu - Mihaies Vladimir Tismaneanu si Mircea Mihaies, un tandem intelectual care si-a propus sa observe toata agitatia postdecembrista prin lentila profesionista a analizei prismatice a societatii noastre, recidiveaza, lansand pe piata un nou volum de dialoguri: "Schelete in dulap".

CUPLU. Deja cunoscutul duo intelectual Tismaneanu - Mihaies recidiveaza cu "Schelete in dulap"

Este al patrulea volum, dupa "Balul mascat", publicat in 1996, "Vecinii lui Franz Kafka", din 1998 si "Incet, spre Europa", publicat in 2000.

Vladimir Tismaneanu, politolog si editorialist al Jurnalului National, este profesor de stiinte guvernamentale la University of Maryland, College Park, in Statele Unite. Mircea Mihaies este redactor-sef al revistei Orizont (Timisoara). "Schelete in dulap", o lucrare aparuta spre sfarsitul lui 2004, la Editura Polirom, i-a atras atentia lui Nicolae Coande, de la cotidianul Cuvantul libertatii, din Craiova, care a semnat o recenzie in numarul ziarului din 24 decembrie.

CUPLU. Un cuplu intelectual sudat in trei etape de convorbiri pe teme "dintre cele mai gingase" si care staruie sa ghiceasca o clipa mai devreme ce masti de tranzitie poarta clasa politica romaneasca aflata in plin fuleu european in exterior, tarata de propriile-i metehne atavice in interiorul din ce in ce mai tulburat de cosmarurile netratate la timp. Aceasta este caracterizarea pe care Coande o face celor doi, precizand ca, prin "Schelete in dulap", Tismaneanu si Mihaies continua seria convorbirilor care-si propun dezbateri pe marginea evolutiei/involutiei sistemului democratic de la noi, amenintat la un moment dat, in perioada guvernarii Nastase, crede primul, cu "mexicanizarea".

Autorul se declara indrituit sa creada ca vom avea o viitoare carte de gen peste cel mult doi ani, atunci cand Traian Basescu si oamenii sai vor putea "raporta" ce au facut in perioada de preaderare a Romaniei la UE.

POLITICA. Pana atunci, spune el, Basescu, Iliescu, Roman, Nastase, Stolojan, dar si Vadim Tudor sau Emil Constantinescu sunt personajele politice carora cei doi interlocutori incearca sa le descopere armatura interna care-i face inca actori de prim rang pe scena noastra politica.

Daca Mircea Mihaies pare mai degraba cel care declanseaza intrebarea, un scormonitor in pasta informala a realitatii romanesti, Tismaneanu este cel investit sa caute raspunsuri suculente, abonat cum este la o neliniste a cautarii care sta pe tone de informatie acumulata, dar si prin prisma faptului ca a cunoscut foarte bine casta comunista in perioada cat a stat in Romania. Cu un tata care a fost candva seful catedrei de marxism-leninism (1949-1950), dat afara din PCR pentru acuza de factionism si revizionism, nici nu se putea altfel, comenteaza Coande.

CRITIC

Vladimir Tismaneanu este inainte de toate un critic echilibrat a ceea ce in Romania se petrece sub regula autoritara a "procedurilor personale". Pe rand sunt analizate oportunismul si manipularea la care se dedau noii actori ai scenei politice post-Ceausescu, unii dintre ei cu grave carente mentalitare si chiar identitare. Cand analisti straini ai fenomenului comunist in tarile din estul Europei vorbesc despre comunismul romanesc propunand termenul de "sultanism", ce se mai poate spune referitor la "greaua mostenire" pe care o invoca urmasii CPEx-ului, se intreaba autorul articolului. Cele zece zile de dezbateri purtate intre cei doi in biroul din Washington DC al profesorului Tismaneanu sunt un raport asupra starii natiunii pe care clasa politica romaneasca, dar si eminentele intelectuale care dau sfaturi de "avarie" ar trebui in aceste zile de final de an sa-l treaca pe ordinea de zi a prioritatilor lor. Inainte de carnea de porc...