Jurnalul National: De unde vine pasiunea dumneavoastra pentru carte?

Ion C. Rogojanu: De la povestile bunicii si ale mamei; de la harul primilor educatori: invatatorii si profesorii; de la tendinta copilului de a face ce ii este interzis - in vremea cand descifram azbuchiile cartii, lectura operei multor clasici romani, partial si uneori in totalitate, era prohibitiva. Numele unor dascali: C. Purcarete (prof. univ. - o somitate in domeniul stiintelor economice; tatal celebrului regizor de teatru contemporan cu noi), Gherda Barbillian (profesoara mea de germana, sotia matematicianului-poet Ion Barbu). Si enumerarea ar putea continua. Cartea este o simfonie, un tablou, un regal. "Gustul ei se formeaza in anii copilariei. Poti "achizitiona" o biblioteca. Devii colectionar, dar nu bibliofil. Lada cu carti

Cand v-ati cumparat prima carte si ce a reprezentat ea pentru dumneavoastra?

Tatal meu, oltean din Carbunestii Gorjului, si-a purtat cu sfintenie - de la Craiova la Cotesti si apoi la Bucuresti - o lada cu carti. "Comoara" lui a stat si la baza primelor mele lecturi. Primele carti, primite, dar nu cumparate, au fost: "Gruia lui Novac" a ardeleanului Petre Dulfu si "Povestea neamului nostru", autor Florian Cristescu. Si textul si ilustratiile m-au impresionat.

In ceea ce priveste opera lui Eminescu, aveti tot ce se poate avea. Povestiti-ne putin cum si de unde vi se trage "nebuna pasiune" pentru opera marelui poet?

Nebunie? Poate. Din discutiile cu anticarii si din marturia eminescologului Perpessicius am vazut ca in biblioteca mea aveam editii ale operei lui Eminescu neaflate in marile biblioteci ale tarii. Doar un exemplu: cele 11 editii de "Poesii" ingrijite de Titu Maiorescu. Perpessicius nu vazuse cinci din ele. Spusa lui Eminescu: "Patriotismul nu este iubirea tarinei, ci iubirea trecutului. Fara cultul trecutului nu exista iubire de tara" cred ca este semnificativa pentru orice om care se doreste sa fie nu doar "prasila de caini". Speram, prin anii 1970, ca in anul 2000 sa avem Eminescu - Opera Omnia tiparita intr-un singur volum pe care sa-l consulti la nevoie. Astazi ea exista, dar in 17 volume. Pacat ca nu sunt citite si de oamenii politici ai tarii!

Cultul trecutului

DOVEZILE: Sigiliul singurei asociatii care poarta numele poetului cu asentimentul acestuia; Editia liliput, scoasa de H. Fisher - Galati, 1933

Ce v-a determinat sa luati hotararea de a infiinta un Fond Documentar Eminescu la Botosani?

Invatatul Virgil Candea ca "ex-libris" - semn de proprietate, pe cartile domniei sale mentioneaza: "Aceasta carte a fost vremelnic a lui...". Martor la distrugerea unor biblioteci particulare - G. Ivascu, Perpessicius etc. - am crezut de cuviinta ca vremelnica mea posesie sa o transmit formandu-se o "Biblioteca Eminescu" ocrotita de o institutie specializata a statului. Locul cel mai potrivit l-am considerat a fi la Ipotesti-Botosani. Am vrut sa fac aceasta la 15 iunie 1989. Nepotriviri ale timplului au facut ca abia la 3 noiembrie (cand implineam zece lustri de viata) sa realizez actul de donatie. Valoarea primei parti din donatie (2.000 de unitati biblioteconomice), estimata de specialisti - bibliotecari si anticari - a fost apreciata cu echivalentul a zece autoturisme Dacia. Astazi sunt in curs de perfectare formele de donatie pentru inca 10.000 de volume si documente (scrisori, fotografii, acte etc.). Prin grija actualului director, prof. Cornelia Viziteu, au aparut primele doua volume-catalog ale donatiei - peste 400 de pagini.

Care este la ora actuala valoarea donatiei?

Editiile prime (eronat sunt denumite de unii "cunoscatori" editii princeps) au ajuns a fi cotate pe "piata colectionarilor" la valori ce depasesc mia de euro. O "Biblioteca Eminescu" - cu tot ce s-a tiparit de si despre ganditor - nu poate fi estimata. Ca si o planta "bonsai", ce se implineste fiind ingrijita de mai multe generatii, si Biblioteca aceasta va fi intr-o continua implinire.

Sunt anumite clauze pe care le-ati impus in momentul in care v-ati hotarat sa faceti donatia?

In Romania, institutia donatarului (cand acesta este statul) functioneaza catastrofal. Clauzele, acceptate, dar nici acum respectate intru totul, se bazeaza pe norme internationale privind ocrotirea cartii in bibliotecile publice si pe "cazurile" intalnite de mine. Patrimoniul national ar trebui sa fie nu o sintagma "macanita" in ocazii festive. Cu durere, constat in anticariate carti rare care poarta stampile ce indica locul de unde au fost luate: Biblioteca Academiei Romane, Biblioteca Astra - Sibiu, donatia Al. Papiu-Ilarian si altele.

Lectura si cercetarea universului eminescian, nefiind specialist, mi-au permis sa aflu date care implinesc cunoasterea lui Eminescu: descrierea celor 11 editii ingrijite de Maiorescu, mentionand pentru prima data numarul comenzii tipografice (ideea mi-a venit dupa ce un "istet" a vrut sa-mi vanda o prima editie masluita); aflarea singurei editii, din 1884, cu semnatura lui Mihai Eminescu; sigiliul singurei asociatii care poarta numele poetului - cu asentimentul sau; comunicare despre volumul "Venetiana" de A. Bourjois, tiparit la Iasi in 1852, unde printre "onorabilii abonati" la Botosani figureaza caminarul Gh. Eminovici; impreuna cu Dan T. Dulciu, din arhiva MAE, procese-verbale intocmite de Mihai Eminescu in vremea cand era secretar particular la Berlin al diplomatilor Th. Rosetti (cumna- tul domnitorului Cuza) si Nicoale Cretzulescu.
Am facut donatia cu speranta ca prin clauze si filii reale sa fie ocrotita.