Dragostea - razboi sau spectacol?

Being Julia este povestea unei actrite britanice, celebra in anii ’30, Julia Lambert, care, ajunsa pe la 40 de ani, cauta cu disperare stimuli noi care sa o mentina activa.

Julia are un sot, care ii e si manager, dar cu care are o relatie aproape platonica, asa ca satisfactia in forma ei cea mai primara o cauta - si o gaseste - la un tanar actor dornic de afirmare. Cand apare o a patra persoana pe langa sot, sotie si amant, lucrurile se complica. O tanara actrita il cucereste pe amant, iar sotia infidela se pregateste de razbunare.

Filmul Being Julia n-are cel mai original scenariu (e o biografie romantata), iar povestea aceasta cu sotia care-si face de cap cu acordul tacit al sotului (care pare ca nu stie si se face ca nu observa) o regasim oriunde in lume. Ceea ce e spectaculos la aceasta pelicula e performanta cu adevarat extraordinara a lui Anette Benning, actrita care pentru a doua oara a ratat Oscarul in fata lui Hillary Swank. (Probabil ca Swank e o investitie mai buna pentru Hollywood; e mai tanara si publicitatea pe care o statueta i-o aduce va fi echilibrata de incasari mai mari pentru studiourile producatoare)

Motivele pentru care scriu astazi despre acest film sunt simple: trebuie sa vedeti filmul, e minunata Bening, iar ca sa fiu sigura ca va veti gandi sa-l abordati si dintr-o alta perspectiva, incerc sa va conving acum sa cititi o carte tare simpatica si iesita din sabloane.

Sa incepem cu un experiment. Inainte de a judeca "romaneste" (adica de a diseca, pur si simplu) viata sentimentala a Juliei, inainte de a va da cu parerea despre moralitatea ei, ganditi-va pentru o clipa cat dureaza dragostea? Adica, de la momentul indragostelii, de la momentul fluturilor prin stomac si pana la "obisnuinta", cam cat timp trece. In epoca zappingului (zapping e actiunea prin care cu ajutorul telecomenzii schimbi posturile fara sa vezi mare lucru), cine mai are rabdare sa astepte finalul unui film care are burti (secvente plictisitoare) cand poate alege, intr-o secunda, adrenalina pura? E la fel si cu dragostea? Incerci altceva cand te-ai plictisit?

"Toata problema dragostei mi se pare a fi aceasta: pentru a fi fericit, ai nevoie de siguranta, in timp ce pentru a fi indragostit ai nevoie de nesiguranta. Fericirea se bazeaza pe incredere, pe cand dragostea cere indoiala si neliniste. Pe scurt, casatoria a fost - in mare - creata ca sa te faca fericit, nu ca sa ramai indragostit", zice un domn care nu e de-al nostru, e francez, are 40 de ani si e tare nabadaios. Tot el da o explicatie originala pentru cat dureaza dragostea. "Ni se spune deseori ca, dupa o vreme, pasiunea se transforma in altceva, mai puternic si mai frumos. Ca acest Altceva este Dragostea cu D mare, un sentiment, cu siguranta, mai putin excitant, dar totodata mai putin imatur. As vrea sa fiu foarte clar: acest altceva ma calca pe nervi si, daca asta e Dragostea, atunci le-o las puturosilor, descurajatilor, oamenilor copti care se balacesc in confortul lor sentimental. In ceea ce ma priveste, dragostea e cu d mic, dar cu elanuri mari." (Frederic Beigbeder, "Dragostea dureaza trei ani", Editura Pandora M)

Ok, acesta este un punct de vedere. Ar mai fi unul al puritanilor, care poate fi pus la un loc cu cel al romanticilor incurabili sau cu cel al celor care viseaza frumos. Acest punct de vedere s-ar rezuma intr-o singura propozitie: dragostea adevarata dureaza o vesnicie.

Aproape ca-mi vine sa spun "ceea ce va doresc si voua", dar ii las pe altii sa va faca urari mai ample. Acum, doar o mica explicatie: mergeti la film ca sa vedeti povestea unei actrite care-si transforma viata intr-un show, actrita interpretata de o femeie care este chiar ea un spectacol fascinant. Iar cand genericul final incepe sa curga pe ecran, nu va grabiti sa dati verdicte, amintiti-va urmatoarea propozitie: marile spectacole, ca si marile razboaie, au loc in mintea noastra.