Eroii nu au vărstă

Era BBBB sau, in traducere proprie, "Blonda Bună, Blăndă şi Bleagă. Mi-ar fi plăcut să joc şi un rol negativ, «mai strong», dar probabil că am intrat fără voie intr-un anumit tipar, şi de acolo nu m-au scos".

Era BBBB sau, in traducere proprie, "Blonda Bună, Blăndă şi Bleagă. Mi-ar fi plăcut să joc şi un rol negativ, «mai strong», dar probabil că am intrat fără voie intr-un anumit tipar, şi de acolo nu m-au scos".

Acum nu mai este blondă şi nici nu mai apare in filme. S-a apucat de afaceri. Este uşor roşcată, dar are aceiaşi ochi verzi-albăstrui, voioşi, aproape aceiaşi pistrui şi de cinci ani este mama a doi băieţi. Gemeni. Rodica Horobeţ. Pour les connaisseurs, actriţa care a jucat in serialul copilăriei unora dintre noi "Eroii nu au vărstă". Poate "Al patrulea gard, lăngă debargader", in regia lui Cristiana Nicolae, vă mai spune ceva.

DEBUT. In "Eroii nu au vărstă" era Andreea. Amorezată de personajul pe care-l interpreta Ştefan Bănică jr. Pistruiata cu părul scurt şi cărare pe-o parte, imbrăcată in rochiţe cu guler alb, rotund, plimba des un cărucior pentru copii, dar in care ducea, "sub acoperire", cartofi. A fost primul ei rol la 14 ani intr-un film important, cu actori de primă mănă: Gheorghe Dinică - "de căte ori ne vedem ne aducem aminte de acum 20 de ani" - , Vali Uritescu, Cristina Deleanu, Constantin Diplan. "Filmul a avut un impact puternic in acea perioadă. Anul 1984. S-a filmat de dimineaţă şi pănă seară timp de un an. Nu-mi mai rămănea timp decăt să mai merg la şcoală din cănd in cănd." "Habar n-avem cu ce se mănăncă filmul. Era ca o joacă. Făceam totul din instinct. Ţin minte că şi in realitate m-am amorezat de Bănică pentru o scurtă perioadă, după care am devenit prieteni foarte buni. Acum insă nu ne mai vedem atăt de des ca atunci." O (aparent) banală intămplare a adus filmul in viaţa Rodicăi. In urma unui anunţ pe care l-a văzut in ziar s-a prezentat la castingul pentru rolul Andreei. N-a spus nimănui nimic. Şi s-a ferit in special de părinţi, temăndu-se că se vor impotrivi. Aşa că singură s-a dus pe un stadion, unde mai veniseră, la fel ca ea, alte 2.000 de persoane.

Citește pe Antena3.ro

Comuna din România unde cresc pietrele, la propriu: Ce sunt trovanții și cum arată locul spectaculos vizitat anual de mii de turiști

"Din 2.000 au scăzut la 100, din 100 la 5, iar mie nici in ruptul capului netrecăndu-mi că o să iau vreodată rolul. Probabil că prin nonşalanţa asta şi prin copilărie l-am obţinut." După ce a terminat liceul, Rodica a dat la Teatru. A reuşit abia după a patra incercare. "Eşti actriţă de film, ce cauţi aici?", i-au spus. "Păi de-asta vin, ca să invăţ teatru." "Şi-am intrat, in sfărşit. Numai că, in momentul in care am reuşit eu, nu se mai făceau filme. A fost o perioadă moartă din acest punct de vedere. Este drept, am făcut figuraţie la Teatrul Naţional vreo şapte ani, dar... nimic foarte important. Mai jucasem intr-o piesă de teatru a lui Beatrice Bleonţ, «Jocul de-a măcelul»... După care a apărut cumpăna din viaţa mea. Eu ce fac acum? Asta s-a intămplat prin ’94-’95. Terminam facultatea, nu eram agăţată in nici un film, in nici un proiect, in nici un teatru, aşa că am intrat la o şcoală de business. Un MBA - Executed Master in Business and Administration. Eram actriţa care face business sau business women care face actorie?"

MIROS DE BUSINESS. Tot intămplarea i-a schimbat din nou viaţa. "Nu reuşeam să mă angajez nici in partea de actorie, nici de business şi am zis că mă duc la Londra să invăţ bine limba engleză. »Plimbarea» la Londra a durat şapte ani. Acolo am descoperit mirosul de business, dar, cu toate astea, am făcut ce-am făcut şi am ajuns tot la partea artistică, in sensul că organizam evenimente pentru romănii din diaspora. La Londra am pus bazele Festivalului Filmului Romănesc, din cadrul Centrului Cultural Romănesc condus de Nicolae Raţiu, fiul regretatului Ion Raţiu. Aveam două joburi la stat, ca să spun aşa, dar organizarea evenimentelor pentru romănii din diaspora o făceam benevol, fără nici un salariu. Am incercat să intru şi in lumea artistică, dar acolo nu te aşteaptă nimeni cu porţile larg deschise să-ţi spună: «De unde vii tu, de la Romănica?». Acolo m-am căsătorit, am născut doi romăni la Londra, cu cetăţenie italiană. Gemeni. Mi i-am dorit foarte mult şi s-a intămplat minunea. Dar fie păinea căt de rea, tot mai bună-i in ţara mea, aşa că m-am intors in Romănia pănă la urmă." I-ar mai plăcea să facă film, in adăncul sufletului a rămas puternică dragostea pentru această artă, iar cei din mediul artistic cunosc mai bine sentimentul. Odată intrat in horă, greu mai ieşi. Iar dacă ieşi, nu uiţi niciodată paşii pe care i-ai "jucat". In ţară, tot de afaceri se ocupă şi acum, iar din cănd in cănd mai "joacă" in căte o reclamă şi nu ratează niciodată intălnirea cu teatrul.

Filmele ei

Rodica Horobeţ a mai jucat in "Căntec in zori", regia Dinu Tănase (rol principal), "l-am iubit cel mai tare, pentru că am amintirile cele mai frumoase: in deplasare ,in zona Sibiului, am invăţat să călăresc, era să mor, pentru că am fost aruncată din şa printre bombele artizanale de recuzită"; "O vară cu Mara", regia George Cornea (rol sec.), "Domnişoara Aurica", regia Şerban Marinescu (rol secundar). In momentul de faţă este manager intr-o companie multinaţională de prestări servicii pe bază de recrutare şi training.

Pomiţător

"Mi se spunea că sunt foarte naturală şi că o să fiu viitoarea Valeria Seciu. N-a fost să fie. Mi s-a mai spus că am ceva din Marlene Jobert sau din Meryl Streep. Asta cănd am mai crescut"...

Rodica Horobeţ,actriţă

Figuraţie

"Căt am stat la Londra, ca să fiu mereu in contact cu lumea asta, cea artistică, mă duceam şi făceam figuraţie. Şi chiar nu e o ruşine. Am făcut figuraţie in «Bridget Jones Diary» cu Hugh Grant şi Kate Winselet"

Rodica Horobeţ,actriţă