Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dorin Tudoran
Ediţie îngrijită şi prefaţă de Radu Ioanid, Postfaţă de Nicolae Manolescu, Editura Polirom
Colecţie: Document
"Dosarul de Securitate nu este un titlu de nobleţe postcomunist, ci oglinda deformată a persecuţiei întreprinse de un regim comunist prin poliţia sa politică. Dorin Tudoran a fost unul dintre primii scriitori care au adoptat o atitudine critică faţă de politica culturală a PCR. Cu timpul, poziţia lui s-a radicalizat, critica vizînd sistemul în ansamblul său. O mărturie cutremurătoare a infernului pe care Dorin Tudoran l-a trăit începînd cu jumătatea anilor ’70, cînd este pus sub urmărire de Securitate.” (Radu Ioanid)
"Trebuie să recunosc că mi-a făcut pur şi simplu rău lectura celor 500 de pagini de rapoarte (şi de filaj), note, înregistrări, fotografii, sinteze, adresate de ofiţeri de Securitate superiorilor lor ierarhici, precum şi planuri de măsuri scornite de minţile celor din urmă şi, nu în ultimul rînd, «turnătorii» şi alte inestimabile contribuţii ale, vai, colegilor noştri de breaslă. Nu mi-am trădat principiile, nici prietenul. Dacă asta l-a ajutat şi în ce măsură în bătălia lui (căci bătălie pe viaţă şi pe moarte a fost) cu Securitatea, asta v-o poate spune el, Dorin Tudoran.” (Nicolae Manolescu)
"Această carte masivă adună numai o mică parte din cele peste 10.000 de file din dosarele de Securitate ale lui Dorin Tudoran, unul din puţinii noştri disidenţi autentici şi «pînă la capăt». Nu e totul, dar e destul pentru a documenta nu doar curajul şi caracterul «obiectivului», ci şi «teoria şi metodologia» de lucru a sinistrei instituţii. Din păcate, cartea mai pune în lumină şi slăbiciunile, laşităţile şi trădările celor de lîngă noi, uneori, aparent, foarte aproape de noi!” (Liviu Antonesei)
"Securitatea a strîns cu sîrg, ca un google demonic, bîrfe, intrigi, mizerie umană, minciuni, deturnări. O carte despre Tudoran care nu e scrisă de Tudoran, ci de o voce colectivă alcătuită din «surse», ofiţeri, interceptări, filări. Toţi cei care s-au zbătut pentru o viaţă normală apar în acest dosar ca nişte spectre, ca nişte aberaţii ale sistemului. Culmea e că tot Securitatea era singura care ne putea lăsa un portret atît de autentic şi de puternic al unui cetăţean român (unul dintre foarte puţinii) care nu s-a lăsat călcat în picioare.” (Costi Rogozanu)
