Expoziția „În apropierea sfinților. Frescele Mănăstirii Văcărești după 40 de ani” a fost extinsă și se redeschide pentru public

Expoziția permanentă găzduită, în Corpul Lapidarium, de Casa Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei nr. 151), intitulată „În apropierea sfinților. Frescele Mănăstirii Văcărești după 40 de ani” a fost extinsă. Muzeul Municipiului București invită publicul să descopere noi fragmente de frescă începând de miercuri, 9 septembrie 2020, ora 12.00, care se adaugă și completează expoziția deschisă la începutul anului 2017.

Este vorba despre un fragment extras în anul 1985 de pe pereții bisericii „Sfânta Treime” a Mănăstirii Văcărești, care înfățișează o parte din grupul ctitorilor împreună cu întemeietorul mănăstirii, Nicolae Mavrocordat (1680-1730), domn al Moldovei (1709-1710 / 1711-1716) și al Țării Românești (ian.-nov. 1716 / 1719-1730). Pictat pe peretele de Vest al pronaosului, tabloul votiv cuprindea două grupuri separate între ele printr-o ușă. În partea dreaptă se aflau părinții domnului, Alexandru Exaporitul și Sultana, alături de patriarhul Ierusalimului, Dositei II Notara (1669-1707). În partea stângă a ușii se afla Nicolae Mavrocordat, Smaranda, cea de-a treia sa soție și șapte dintre copiii domnului. Aici este înfățișat domnul Nicolae Mavrocordat alături de Scarlat (fiul său din prima căsătorie), Constantin Voievod (fiu din prima căsătorie a acestuia), doamna Smaranda (prima soție a lui Constantin Voievod) și Ioan Voievod (fiul lui Nicolae Mavrocordat din a doua căsătorie).

Al doilea fragment de frescă, extras de asemenea în anul 1985 de pe peretele de Sud al traveei de Est din Biserica „Sfânta Treime” a Mănăstirii Văcărești, tratează tema biblică ”Haemorrhoissa”, conform literaturii de specialitate. Construcția Mănăstirii Văcărești a început în anul 1716 la inițiativa lui Nicolae Mavrocordat (1680-1730), domn al Țării Românești, însă edificarea întregului complex s-a finalizat în timpul domniei fiului său, Constantin Nicolae Mavrocordat (1711-1769).

Ansamblul Văcărești a avut un trecut zbuciumat, afectat de incendii și cutremure, transformat în penitenciar pentru deținuții revoluționari din 1848 și în timpul răscoalelor țărănești din 1864. În perioada 1850-1864, așezământul a fost aproape abandonat, iar spre finalul celui de-al Doilea Război Mondial a fost avariat de bombardamente. După anul 1947 și până în 1964 aici s-a aflat Penitenciarul Corecțional Văcărești, închisoare de tranzit pentru deținuții politici din timpul regimului comunist.

Deși numeroși oameni de cultură s-au opus acestui demers, în anul 1984 Nicolae Ceaușescu a decis demolarea Mănăstirii Văcărești pentru a face loc Tribunalului Capitalei. Din cei aproximativ 2.500 m² de frescă s-a reușit extragerea a cca. 120 m² din Biserica Sfânta Treime, reprezentând 80 de fragmente selectate de către istoricul de artă Alexandru Efremov. O parte dintre acestea au fost restaurate de o echipă de specialiști coordonată de prof. univ. dr. Dan Mohanu, Departamentul Conservare și Restaurare al Facultății de Istoria și Teoria Artei din cadrul Universității Naţionale de Arte Bucureşti.