Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aspectul narativ, în același timp documentar și identitar revelator, este manifestat într-o manieră aparte în portretele fotografice pe care le realizează. Privindu-le atent, devine evident că relația umană, emoțională, personală între fotograf și subiectul portretizat este o sursă primă, esențială în procesul de creare a imaginii.
Printre multitudinea de portrete din expoziția Apropiere – a cărei selecție provine din Fondul Szabó Tamás al Arhivei Quadro – regăsim într-un număr impresionant figuri proeminente ale lumii culturale clujene, prieteni ai fotografului, în lumea cărora Szabó avea acces și putea imortaliza momente intime, candide. Personajele se află fie în contexte familiale, fie în mediul de lucru (atelier, birou), fie în contexte destinate relaxării (grădină); de fiecare dată, esențială și seducătoare în imagine este tocmai lipsa „atitudinii de poză” a subiectului, firescul cu care o personalitate, nu un personaj social, se dezvăluie.
Expoziția propune astfel de lucrări fotografice, realizate în perioada cuprinsă între anii ’70 și ’80, care sunt cel mai bine descrise conceptual prin cuvântul apropiere. În contextul expoziției, apropiere poate fi citit în dublă interpretare: pe de o parte, în lucrări este vorba despre apropierea dintre fotograf și subiect, pe de altă parte, această primă apropiere o face posibilă pe a doua, cea dintre privitor și persoana portretizată. Expuse, prin decizie curatorială, ca imagini de mici dimensiuni, ceea ce le potențează atât intimismul intrinsec, cât și puterea de a captiva atenția, lucrările expuse ale lui Szabó Tamás demonstrează discret și convingător modul în care fotografia de atmosferă poate deveni fotografie-memorie, fotografie-persoană.
