Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dintre nuferii de pe balta Brăilei se iscă o mireasmă de ierburi cosite cu lama cuvintului. Atitea brazde cite să croiască Lunii un teren de fotbal pe care aşii de treflă ai gazonului să poată izbi satelitul in aţele de borangic legate cu iasomie de barele porţilor şi să ne ducă astfel la copilăria cu cai albi şi ninsori de crini pe care o regăsim la fiecare fluier de inceput al jocului.
Dintre nuferii de pe balta Brăilei se iscă o mireasmă de ierburi cosite cu lama cuvintului. Atitea brazde cite să croiască Lunii un teren de fotbal pe care aşii de treflă ai gazonului să poată izbi satelitul in aţele de borangic legate cu iasomie de barele porţilor şi să ne ducă astfel la copilăria cu cai albi şi ninsori de crini pe care o regăsim la fiecare fluier de inceput al jocului.
Aşa ar suna o parodie la inceputul unei "cronici afurisite" de Fănuş Neagu. Dotat pentru pamflet, prozatorul oscilează la bunul plac intre imprecaţie, blestem şi madrigalul suav. După cum echipele favorite şi jucătorii săi preferaţi se dau in stambă lovind cu stăngu-n dreptul sau găsesc traiectoria magică spre păianjenul pitit in colţul barelor.
Fănuş Neagu, academicianul care a renunţat din vreme la futilitatea studiilor superioare, nu are detractori. Unii il ignoră, izolăndu-l intr-un sertar parfumat şi nefrecventat al prozei, alţii, nu dintre cei din lumea literară şi din "cărţile cu prieteni" ale maestrului, ii sunt suporteri fanatici. Aceştia pot recita pe dinafară cronici intregi şi capitole din Frumoşii nebuni... o carte bizară, voit inconsistentă epic, in care personajul este stilul. El este cartea de vizită a romancierului şi cartea pe care mizează admiratorii lui.
Mergănd la Craiova, oricine poate vedea că la hotelul din centru există Salonul Fănuş Neagu, decorat cu poza in mărime naturală a scriitorului intr-o atitudine firească: sorbind dintr-un pahar cu vin alb. Poza nu dezvăluie dacă vinul era sec şi gratis, aşa cum cerea autorul Scaunului singurătăţii intr-un dicton intrat in folclorul literar şi nu numai. Dar bănuim că aşa va fi fost după zămbetul destins al protagonistului. La Brăila, o eventuală contestare a autorului ar stărni replici scrise cu şişul. Şi alte localităţi işi revendică gloria de a-l fi găzduit pe Fănuş. Prenumele e in general suficient pentru identificare, ca şi la Nichita. Purtătorul lui a ştiut să-l aleagă!
Se observă, sper, din răndurile scrise pănă acum că un excurs critic grav spre rădăcinile artei lui Fănuş Neagu ar fi ridicol. Singura modalitate care i se potriveşte, ba chiar e impusă de natura sa, este aceea a evocării glumeţe, dacă se poate spirituale şi, in orice caz, debutonate. Cănd scrii despre Fănuş Neagu, dacă nu vrei să-l faci praf umoral şi fără argumente, ceea ce e posibil, trebuie să impărtăşeşti o clipă bucuria lui de a scrie in deplină libertate lexicală şi gramaticală.
In ceea ce mă priveşte, a doua variantă mi se impune de la sine. Rămăn cu regretul că, dacă am cunoscut indeaproape sute de scriitori romăni, cu Fănuş Neagu nu am băut nici măcar un mililitru de vin. Noroc că suntem tineri amăndoi, el mai mult decăt mine, şi mai avem multă vreme inainte. (Horia Gărbea)
Fănuş Neagu s-a născut la 5 aprilie 1932 la Grădiştea, Brăila. A debutat cu Povestiri
şi nuvele in anul 1960, şi după mai multe volume de proză scurtă, mai ales schiţe, a publicat romanul Ingerul a strigat in 1968, urmat de Frumoşii nebuni ai marilor oraşe in 1976 şi Scaunul singurătăţii in 1987. După 1990 a publicat romanul Amantul Marei Doamne Dracula. A scris piese de teatru, scenarii de film şi televiziune. S-a remarcat prin tablete cu subiect sportiv culese in volume şi prin portrete de scriitori contemporani culese in Cărţile cu prieteni. A fost directorul general al Teatrului Naţional Bucureşti şi este membru al Academiei Romăne.
