Gabrieeel Cotaaabiţă! Aplaudaţi!

Gabriel Cotabiţă s-a cinstit, dar a şi cinstit publicul, cu un concert la Sala Palatului, că doar o singură dată împlineşte omul 55 de ani! A fost un spectacol reuşit, care ne-a adus aminte, nouă, celor care nu l-am mai văzut de ceva vreme în acţiune, că Gabriel Cotabiţă este un cântăreţ cu o mare stea în frunte!

"Sunt captiv pe viaţă, prizonier al dragostei/ cerul meu de stele/ îl găsesc în ochii tăi/ Eu stau în umbră/ Dar ce dulce-i umbra ta/ sunt legat de tine/ Şi o viaţă aşa aş sta/ Prizonier, prizonier/ al iubirii pe care o cer/ Sclav supusul prizonier/ Dar, te rog, acum nu rupe lanţul!"... Dacă am înlocui cuvântul "dragoste" din versurile de mai sus (care aparţin piesei "Prizonier", pe care el o interpretează) cu "scenă" ar ieşi la iveală un alt mare adevăr: Gabriel Cotabiţă este prizonierul, sclavul supus al scenei!

Bineînţeles că în cele două ore de cântare live - pe care publicul a răsplătit-o cu ropote de aplauze de fiecare dată când a avut ocazia (şi n-au fost puţine, credeţi-mă) - Cotabiţă a transpirat cât pentru zece concerte. Bucuria întrevederii cu publicul, dar şi bucuria de a "arde" din nou pe o scenă mare l-au făcut să uite în culise sticla de apă. Nu-i nimic, a fost servit imediat din sală de un admirator. "Sunt o comoară pentru orice curăţătorie chimică", a spus zâmbind Gabriel. Noi am adăuga că este o comoară şi pentru recolta din muzica românească. Cotabiţă cântă şi udă, udă şi cântă, până iese un spectacol bogat!

Artistul-sărbătorit a avut şi invitaţi: pe Mihai Bendeac şi Florin Piersic. Bendeac n-a venit singur, a venit cu "Jiji" Becali, Ion Iliescu, "Marean" Vanghelie şi cu... "Persic". "Aţi intrat în sufletul meu", a început Bendeac să-l imite pe Florin Piersic. "Nu aplaudaţi! Vă fac eu semn. Acum nu-i momentul". Bineînţeles, toată sala a răbufnit în aplauze... "De Gabriel Cotabiţă mă leagă nişte amintiri excepţionale - continuă Bendeac-«Persic». Eram cu Marga Barbu la o filmare, în Craiova. Şi, la un moment dat, să mor aici pe jos, vă jur, a apărut un băiat cu pletele-n vânt, cu ochii migdalaţi, şi l-am întrebat: «mă, ciocoflendere, mă dementule, cu ce te ocupi tu?» Şi el mi-a spus, vă jur, «sunt un cântăreţ extraodinar». Măi, dar poţi să ne cânţi ceva? În clipa când a început să cânte, era ca acum, era luna noiembrie, s-a făcut primăvară. Extraordinar! Era un băiat frumuşel... Acel băiat era... Adrian Daminescu".

La finalul reprezentaţiei lui Bendeac, adevăratul Florin Piersic a urcat pe scenă. "Vă rog, nu aplaudaţi!", a spus acesta din urmă. Din nou, sala a răspuns cu ropote de aplauze. La sugestia Ioanei Bogdan, care i-a trimis scris pe bilet dorinţa sa, Florin Piersic a recitat "Repetabila povară", poezie scrisă de Adrian Păunescu. A fost un omagiu, un gând de bine pentru un mare poet naţional. Cu ochii în lacrimi, Florin Piersic a emoţionat publicul, pe care tot el a reuşit să-l facă din nou să râdă: "Doamne, de ce nu mai am eu 55 de ani? Acum eram călare pe statuia lui Mihai Viteazu!". La anul, Piersicul românilor va împlini 75 de ani.

Gabriel Cotabiţă a demonstrat că la cei 55 de ani este în continuare legat de scenă şi încă o viaţă ar sta aşa, prizonier - prizonier al scenei, pe care o cere, sclav, supusul ei fidel. Iar noi, publicul, îl rugăm să nu rupă niciodată lanţul! Spectacolul a fost organizat de Asociaţia Culturală Maria Domina şi Agenţia Vreau Bilet.