Icoana făcătoare de minuni a meşterului Gheorghe Munteanu

Icoanele meşterului Gheorghe Mun­teanu din Oneşti sunt unice în Ro­mânia şi chiar în lume. El dă viaţă adevăratelor opere de artă, creaţii realizate cu sacrificii care cer o migală mai mare ca cea a unui bijutier, chi­rurg sau ceasornicar. Lucrează cu firele uscate ale grâului ca şi cum ar lu­cra cu aur. Dalta pe care o utilizea­ză este lama. Lucrează în balcon, sub ochii popândăilor şi ai hamsterilor pe care îi creşte cu drag în apartamentul său de bloc: ca în grădina Domnului. Necunoscut ani de-a rândul, face icoane din paie de grâu din 1991. Icoane care, spune el, sunt cu adevărat făcătoare de minuni. "Nu exagerez, dar au fost persoane care mi-au spus că icoanele primite de la mine emană lumină. Alţii au mărtu­risit chiar că atunci când au avut un ne­caz, o supărare au pus mâna pe icoa­nă şi au simţit putere. Şi m-a bu­curat acest lucru".

S-a născut în anul 1952, în satul Frumuşelu din Glăvăneştii Bacăului. A absolvit Facultatea de Medicină Veterinară în 1978 şi a lucrat până-n 1993 ca inginer zootehnist, ingi­ner şef în agricultură, apoi la Grădina Zoologică şi la Primăria locală, ajun­gând la un moment dat şeful corpului Gardienilor Publici. Pe când  se afla în clasa a XI-a şi-a dat seama că ar putea face tablouri din paiele găsite pe câmp. Nu i-a arătat nimeni meseria, ci a învăţat-o singur. "Prima lu­cra­re a fost o moară de vânt şi mi-a ieşit chiar binişor", şi-a amintit meşterul că nu a avut nevoie de cheltuieli mari pentru prima operă. "Aveam şi ta­lent la desen, de mic copil povestea mama că mâzgăleam pereţii cu căr­bune din sobă". Ur­mă­toarele lucrări le-a făcut pentru a o cuceri pe femeia care apoi i-a devenit soţie. "Când a îm­plinit 20 de ani, i-am făcut un ta­blou mare, o vază cu maci, să o cu-ceresc mai uşor". Apoi a "imortali­zat" în operele sale fel de fel de edificii importante. Mai întâi a făcut Palatul Culturii din Iaşi, lucrare pe care o păstrează şi astăzi, pentru că a necesitat foarte multă migală. Mănăstirea Neamţ, Agapia, Voroneţ au fost alte opere dificile. Ca să în­tre­gească această serie, Gherghe Mun­teanu ar putea să facă şi Casa Poporului, însă ar trebui să lucreze la ea aproape un an.

Până la realizarea de icoane nu a fost decât un pas. "Eram la biserică şi pe veşmântul preotului, pe spate, era cusută o ico­ană. Când trecea preotul cu că­delniţa, mă tot uitam cum era cusută. Am privit mai atent şi am zis: dacă e cusută cu fir aurit, eu de ce să nu pot cu paie? Cred că Dumnezeu mi-a luminat mintea, a fost o re­ve­laţie. M-am dus acasă şi am făcut Maica Domnului cu pruncul Iisus Hristos", îşi aminteşte Gheorghe Mun­teanu.

Tehnica folosită de Mun­teanu nu este nici simplă, nici foarte complicată. Paiele trebuie pregătite din timp. Ele se recoltează direct din lanul de pe câmp. "Le aleg pe cele mai lungi, dintre noduri, le fac mă­nunchi şi le duc acasă, le usuc. Am des­coperit pe câmp şi prin fâneţe tot felul de păiuşe de diferite nuanţe, mov închis, deschis, amestec. Aşa am înţeles că Dumnezeu mi-a dat şi paie co­lorate natural. La veşmintele sfin­ţilor trebuie diferite nuanţe. Paiele re­coltate din fâneţe sunt mai dure, aşa că le bag în apă clocotită, că au mul­tă celuloză, şi se moaie. Le despic în două cu lama, îndepărtez celuloza şi rămâne subţire ca foaia de hârtie. Le lăţesc cu lama şi de acolo scot tot cu lama fâşii şi le aplic pe icoane unde trebuie".

Preţul lucrărilor sale variază de la 60 de lei la 2.000-3.000 de euro. La cea mai grea operă a sa, "Înco­ro­narea Maicii Domnului", a muncit ju­mătate de an. Are dimensiunea de 68 pe 85 de centimetri. Este o scenă biblică complexă: "În mijloc e Maica Domnului, iar în jur Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, care o încoronează. Mai sunt şapte îngeri, iar sus o diademă tot din îngeri. Sfinţi mai mici şi mai mari. De jur împrejur sunt medalioane cu scene din viaţa lui Iisus de la naştere până la Înălţare, douăsprezece scene, inclusiv Răstignirea şi Învierea".

Nu are bani de promovare
Meşterul Gheorghe Munteanu nu a organizat încă expoziţii în străinătate, dar lucrările sale au fost deosebit de apreciate de un grup de europarlamentari aflaţi în vizită în România. Operele sale au ajuns în SUA, Canada, Suedia, Italia, Franţa, Germania. "Ca să ieşi în străinătate trebuie să ai relaţii". E nefericit că Ministerul Turismului nu-l ajută cooptându-l să făcă reclamă prin lucrările sale ţării pe mapamond. "Sunt sigur că aş avea mult succes în străinătate, dar n-am bani să mă promovez". Meşterul a avut şi o expoziţie inedită pe pereţii exteriori ai unei biserici din Oneşti. La Mamaia a vândut icoane şi a câştigat de câteva zeci de ori salariul pe care l-a avut la Primărie. Grigore Vieru, prinţesa Briana, dar şi alţi artişti şi actori români i-au apreciat lucrările. Acum speră să găsească un sponsor care să-l scoată din impasul vânzărilor impus de criză. "Din cauza kitschurilor de pe la târguri, noi nu putem vinde. Oamenii umblă după cele sclipitoare, ieftine, ochioase, care se strică după câteva luni şi le dispare lumina. Cândva, însă, de la mine a cumpărat icoane de 10 milioane de lei chiar PS Siluan din Italia, episcop al românilor din Italia".