Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
C(RAMPE)
Anul trecut, in decembrie. Adolescentă de cincisprezece ani. Colegiul Mihai Viteazu din Bucureşti. Serbarea de Crăciun. Povesteşte adolescenta asta a mea cum vine o fată şi ţipă-n microfon cum a văzut ea că fac căntăreţele la televizor:...
Anul trecut, in decembrie. Adolescentă de cincisprezece ani. Colegiul Mihai Viteazu din Bucureşti. Serbarea de Crăciun. Povesteşte adolescenta asta a mea cum vine o fată şi ţipă-n microfon cum a văzut ea că fac căntăreţele la televizor:...
C(RAMPE)
Anul trecut, in decembrie. Adolescentă de cincisprezece ani. Colegiul Mihai Viteazu din Bucureşti. Serbarea de Crăciun. Povesteşte adolescenta asta a mea cum vine o fată şi ţipă-n microfon cum a văzut ea că fac căntăreţele la televizor: "mooo-uuu-ooooş Crăciu-u-uun". Tinde să inghită (de-a dreptul) microfonul. E imbrăcată cu o fustiţă uite-aşa şi se mişcă unduitor pe... ăăă... pe colind, că nu-i melodie (deşi unele voci s-ar putea ridica impotriva denumirii de "colind", din cauza interpretării... ă... solistei). In orice caz, tipa suferea profund la colindul ăsta şi-şi dădea chiar şi sufletul.
Anul ăsta. Adolescentă de şaisprezece ani. Colegiul Mihai Viteazu din Bucureşti. Serbarea de Crăciun. Povesteşte adolescenta asta a mea cum vine o fată de zece ani la serbarea de Crăciun, interpretănd un.... ă... colind. Fata de zece ani e imbrăcată... ă... e imbrăcată. Şi dansează uite-aşa, cum a văzut ea la televizor că face Bionse aia şi... ă... cum ii zice... aia, mă... ă... Şachira. Un spectacol de-a dreptul aerobic combinat cu cardio, care ar trezi invidia oricărei dansatoare la bară din această lume curată, cu copii frumoşi care se bucură intr-un mod... ă... care se bucură intr-un mod de. De apropierea Crăciunului.
Mă găndesc cum o să fie la anul, dar mai bine să nu mă mai găndesc. Mai bine să mă bucur cu inocenţă de acest Crăciun, bucurăndu-mă cu bucurie şi de copiii care vin să interpreteze, in maniera lor, aşa personală cum e, de colindele noastre tradiţionale. Eventual să le dau nişte exemple la băieţii ăştia de la Seminarul Teologic "Radu Vodă", care habar n-are (sic!) cum se căntă colindele noastre adevărate. Copiii noştri ştie mai bine, mai ales că au in televizor un exemplu minunat. Mai e puţin şi-şi concep programul artistic prilejuit de iminenţa Crăciunului cu o mie de flotări, un şir lung de făcut "roata", un excepţional mers pe sărmă cu o bară-n măini, căntănd, bineinţeles... ă... colinde. Odată ajunşi acasă, părinţii lor or să fie atăt de măndri de ei, incăt or să-i pună să reproducă in faţa tuturor locatarilor de pe scara de bloc acest minunat spectacol, iar ceilalţi locatari or să fie invidioşi că ei n-au aşa copii talentaţi la colinde cum "are" ăştia de la patru. Mă intreb cum ar interpreta fata asta de zece ani "sorcova". Imaginaţi-vă o "sorcova vesela" insoţită de un program aerobic combinat cu cardio, care s-ar intămpla chiar pe scara blocului in care locuiţi, in dimineaţa zilei de 1 ianuarie. La ora şapte!
Dar să nu fim răutăcioşi. In fond, o copilărie are copilul. Că pe urmă se face mare şi descoperă cu stupoare adevărata identitate a lui Moş Crăciun "care am apărut şi la tele-vizor": un sponsor bogat şi bine intenţionat, dispus să-l arunce pe acest talent in văltoarea, nu-i aşa, şobizului, atăt de indrăgit, iată, incă de pe băncile şcolii. De fapt, ce zicem noi "şcoală". Grădiniţă de-a dreptul.
Anul trecut, in decembrie. Adolescentă de cincisprezece ani. Colegiul Mihai Viteazu din Bucureşti. Serbarea de Crăciun. Povesteşte adolescenta asta a mea cum vine o fată şi ţipă-n microfon cum a văzut ea că fac căntăreţele la televizor: "mooo-uuu-ooooş Crăciu-u-uun". Tinde să inghită (de-a dreptul) microfonul. E imbrăcată cu o fustiţă uite-aşa şi se mişcă unduitor pe... ăăă... pe colind, că nu-i melodie (deşi unele voci s-ar putea ridica impotriva denumirii de "colind", din cauza interpretării... ă... solistei). In orice caz, tipa suferea profund la colindul ăsta şi-şi dădea chiar şi sufletul.
Anul ăsta. Adolescentă de şaisprezece ani. Colegiul Mihai Viteazu din Bucureşti. Serbarea de Crăciun. Povesteşte adolescenta asta a mea cum vine o fată de zece ani la serbarea de Crăciun, interpretănd un.... ă... colind. Fata de zece ani e imbrăcată... ă... e imbrăcată. Şi dansează uite-aşa, cum a văzut ea la televizor că face Bionse aia şi... ă... cum ii zice... aia, mă... ă... Şachira. Un spectacol de-a dreptul aerobic combinat cu cardio, care ar trezi invidia oricărei dansatoare la bară din această lume curată, cu copii frumoşi care se bucură intr-un mod... ă... care se bucură intr-un mod de. De apropierea Crăciunului.
Mă găndesc cum o să fie la anul, dar mai bine să nu mă mai găndesc. Mai bine să mă bucur cu inocenţă de acest Crăciun, bucurăndu-mă cu bucurie şi de copiii care vin să interpreteze, in maniera lor, aşa personală cum e, de colindele noastre tradiţionale. Eventual să le dau nişte exemple la băieţii ăştia de la Seminarul Teologic "Radu Vodă", care habar n-are (sic!) cum se căntă colindele noastre adevărate. Copiii noştri ştie mai bine, mai ales că au in televizor un exemplu minunat. Mai e puţin şi-şi concep programul artistic prilejuit de iminenţa Crăciunului cu o mie de flotări, un şir lung de făcut "roata", un excepţional mers pe sărmă cu o bară-n măini, căntănd, bineinţeles... ă... colinde. Odată ajunşi acasă, părinţii lor or să fie atăt de măndri de ei, incăt or să-i pună să reproducă in faţa tuturor locatarilor de pe scara de bloc acest minunat spectacol, iar ceilalţi locatari or să fie invidioşi că ei n-au aşa copii talentaţi la colinde cum "are" ăştia de la patru. Mă intreb cum ar interpreta fata asta de zece ani "sorcova". Imaginaţi-vă o "sorcova vesela" insoţită de un program aerobic combinat cu cardio, care s-ar intămpla chiar pe scara blocului in care locuiţi, in dimineaţa zilei de 1 ianuarie. La ora şapte!
Dar să nu fim răutăcioşi. In fond, o copilărie are copilul. Că pe urmă se face mare şi descoperă cu stupoare adevărata identitate a lui Moş Crăciun "care am apărut şi la tele-vizor": un sponsor bogat şi bine intenţionat, dispus să-l arunce pe acest talent in văltoarea, nu-i aşa, şobizului, atăt de indrăgit, iată, incă de pe băncile şcolii. De fapt, ce zicem noi "şcoală". Grădiniţă de-a dreptul.
Citește pe Antena3.ro
