Ion Cristoiu a decis sa-si ia adio de la Realitatea TV, unde a realizat mult timp emisiunea de cultura "Omul si cartea". Dupa cum sustine publicistul, marginalizarea sa in cadrul postului patronat de Liviu Luca si Sorin Ovidiu Vantu, venita la presiunile Puterii, ii motiveaza pe deplin gestul.
Ion Cristoiu a decis sa-si ia adio de la postul de televiziune al lui Sorin Ovidiu Vantu, Realitatea TV, unde avea emisiunea de cultura "Omul si cartea". Dupa cum sustine publicistul, marginalizarea sa, venita la presiunile puterii, ii motiveaza pe deplin gestul. Jurnalul National: Ati plecat de la Realitatea TV. Care este motivul acestei decizii?
Ion Cristoiu: In relatiile mele cu institutiile de presa de dupa 1989 a intervenit, de regula dupa fiecare schimbare de putere, un moment delicat pe care l-am trait in 1997 cu Evenimentul Zilei, in 2001 cu puterea PSD-ista si, iata, in 2005, ziarele sau televiziunile la care colaborez incep sa dea semne ca ar vrea sa scape de mine, dar nu stiu cum si atunci prefer sa plec decat sa mi se gaseasca tot felul de motive ticaloase ca sa ma faca sa plec.
Pornind de la ceea ce ati spus, Realitatea TV este prea portocalie incat sa va mai doreasca...
Probabil sunt pe o lista neagra, fiind considerat unul din adversarii necrutatori ai presedintelui Traian Basescu. Emisiunea mea, "Omul si cartea", in ultima luna a inceput sa fie tratata ca o slujnica ieftina a acestui post. Nu cred ca, in conditiile in care patronii postului sunt Sorin Ovidiu Vantu si Luca, aparitiile mele sporadice la acest post puteau sa treaca neobservate de ei. Probabil ca respectivii au foarte mari interese la actuala putere, mai ales la presedintele Traian Basescu, si poate ca prezenta mea deranjeaza.
Cand expira de fapt contractul dvs. cu Realitatea TV?
E un contract valabil pana in decembrie si nu-mi pun probleme juridice. Ar fi fost simplu pentru mine sa raman in menajeria Realitatii. Exista o practica a celor doi patroni de a face o gradina zoologica - acolo sunt lei, tigri... Cam tot ce este personalitate in lumea gazetareasca si de televiziune e prezenta acolo cu un salariu substantial. Este o practica de a inchide intr-o gradina zoologica personalitati. Chiar si daca nu ar fi fost astfel de sicane n-as fi ramas, deoarece nu-mi convine sa fac parte din ea. Probabil ca un timp s-a considerat ca trebuie sa fiu si eu pe-acolo un cerb cu coarnele rupte, dar spre norocul meu s-a decis ca trebuie sa fiu scos din aceasta gradina zoologica, pentru ca pe vizitatorul Traian Basescu il deranjeaza daca ma vede pe acolo din cand in cand.
După ce s-a trezit din anestezie, un bărbat și-a dat seama că medicii i-au amputat piciorul sănătos și a rămas cu cel bolnav
Imun la stigmatizare
Citește pe Antena3.ro
Cat de grav este ca presedintele unei tari sa stigmatizeze un jurnalist?
In cazul lui Ion Cristoiu nu e nici un pericol, pentru ca s-a mai intamplat. Am luptat cu domnul Iliescu in ianuarie-martie 1990, cand, daca te luai de el, te fugareau FSN-istele cu poseta prin tot Bucurestiul. Domnul Basescu nu are puterea si autoritatea pe care le avea domnul Ion Iliescu. In cazul meu, nu ma atinge cu nimic, oricand ma pot retrage in biblioteca, am mai avut experiente la inceput de mandat, insa pentru oricare alt jurnalist e o mare problema. Indiferent de valoarea sau personalitatea lui, trebuie totusi sa traiasca, sa-si spuna punctul de vedere.
E normal sa se puna stampile pe posturi, ziare, ziaristi?
Dictatura lui Carol al II-lea a fost posibila pe fondul unei realitati valabile si acum. Carol al II-lea facea gesturi despre care toata lumea spunea ca nu se fac. Cand in decembrie 1937 l-a pus pe Octavian Goga sef de guvern, desi el era pe locul 4 in alegeri, contemporanii spuneau ca nu se poate, si iata ca s-a putut. Slabiciunea societatii romanesti de atunci, si de acum, este ca nu se astepta la asa ceva. Domnul Traian Basescu este intruchiparea tupeului absolut in politica si in viata. Orice om de bun-simt ramane paralizat in fata gesturilor dumnealui. Singura formula de contracarare este sa te astepti intotdeauna la ce e mai rau de acolo. Toate declaratiile sale nu au nici o treaba cu Constitutia. Ceea ce e grav, constat cu uimire pe zi ce trece - cum e si chestiunea cu stigmatizarea jurnalistilor - e ca sunt considerate fapte implinite. E cel mai grav lucru care se poate intampla in istoria unei democratii - sa consideri ca e de la sine inteles, adica, la un moment dat, nici sa nu mai reactionezi. In momentul in care domnia-sa a zis ca intervine in viata PNL daca se declanseaza o criza este cea mai grava incalcare a Constitutiei. Pentru acest fapt, o tanti din Filipine a fost suspendata. Un asemenea gest trebuie sa duca automat la suspendare. Nimeni nu a reactionat, pentru ca se considera un fapt normal. Se creeaza premisele ca un alt presedinte care va veni sa faca si mai rau.
Fascinatia de a continua
De ani buni traiti acelasi scenariu - lucrati undeva si plecati, pentru ca sunteti sabotat...
La fiecare schimbare de putere am o problema si, in general, am avut o problema cu presedintii cata vreme
s-au crezut mari si tari pe planeta asta. Cand au inceput sa scada, sa-si dea seama ca viata e mai complicata si ca Romania e o tara mica, lucrurile s-au schimbat. Cand domnul Iliescu era huiduit de toti cei care-l laudasera eu am fost cel care l-a aparat, daca a avut dreptate. Domnul Emil Constantinescu, care m-a ostracizat, cand a cazut eu
l-am invitat la o emisiune. Toti in politica repeta acelasi cliseu: se cred infailibili si, daca apare cineva cu o briza racoroasa in atmosfera asta incinsa de laude, ii deranjeaza si incearca sa ia masuri in consecinta. In cazul de fata, domnul Traian Basescu m-a desemnat ca adversar. Eu nu sunt adversarul domniei-sale, asa ca e treaba sa.
La ce televiziune plecati?
Am oferte destule, dar deocamdata nu vreau sa accept nimic. Mi-a propus si Dan Diaconescu sa fac de la 6 la 8 Ziarul lui Cristoiu, dar asta presupune o echipa mare etc. Nu cred... Ma mai gandesc.
De ce continuati sa va intoarceti la alte proiecte in televiziune daca se va intampla acelasi lucru?
De multe ori nu rezist rugamintilor, ma iluzionez de fiecare data ca o sa iasa ceva bun si mai ales ma fascineaza proiectele. Probabil ca inca ma cred in anii â90, cand s-a facut gazetarie si se traia din tiraj. Cu toate acestea, in 15 ani de presa am invatat sa fiu mai prudent.