Jerry Maguire - Viata second-hand

"Daca ne-am intoarce la entuziasmul profesional de inceput, nealterat de miza banilor, daca am deschide larg pumnul inclestat in atatea dispute si ne-am aminti de bunul simt, am obtine, pur si simplu, versiuni mai bune ale propriilor noastre persoane. Bunatatea rezultata ar fi imbatabila, iar banii ar veni si ei." Pare patetic? Probabil ca pe alocuri este. "Nu-mi pasa. M-am decis sa fiu eu", spune cu hotarare Tom Cruise, asezat in fata unui computer sofisticat.

Tocmai ati facut cunostinta cu declaratia de principii a lui Jerry Maguire (Cruise), un impresar sportiv de succes care realizeaza ca a devenit "un rechin in costum elegant" si ca scopul lui de pana atunci - sa faca bani, bani si iar bani - nu-l mai satisface.

Aceasta declaratie de principii din filmul Jerry Maguire si pe care puteti sa-l (re)vedeti in aceasta seara de la ora 23:00 la Antena 1 - a revolutionat publicitatea la vremea lansarii peliculei.

Dupa premiera filmului, Jerry Maguire a devenit personajul principal al unui concept care grupeaza sub acelasi nume tinerii de 30 si ceva de ani care muncesc mult pentru salariile pe care le castiga, care pun viata personala pe locul doi in goana pentru plata facturilor si care realizeaza, dupa o vreme, ca e bine sa invete sa se relaxeze. Conceptul a fost folosit in campania electorala a lui Bill Clinton, iar astazi in cursurile de specialitate, cand sunt impartite grupele de varsta - target-urile - , pe langa Generatia X este mentionata si Generatia Jones. (Daca vreti sa stiti mai multe despre acest concept, vizitati http://generationjones.com.)

Reprezentantii Generatiei Jones sunt devorati de timp, sunt dominati de munca, de facturi si de nivelul de trai pe care si l-au promis. "Show me the money (arata-mi banii)", ii spune un sportiv impresarului Maguire, iar replica aceasta o rostesc si Jones-i de zeci de ori. Din cand in cand Jones-i admit ca munca nu e totul si ca banii, oricat de importanti ar fi, nu sunt suficienti pentru ca sufletul le sa fie impacat. Si atunci, ca sa se consoleze, cumpara, adica devin consumatori, si ii fericesc pe publicitari si pe producatori.

E momentul sa cititi despre "lucruri pe care le gandim, dar nu le spunem" (acesta e titlul memo-ului in care Jerry Maguire isi expune crezurile).

Generatia Jones a Romaniei, adica tinerii care aveau 15-25 de ani in decembrie ’89, traieste de fapt o viata second-hand. Oamenii astia nu mai au timp liber sau, daca il au, nu mai stiu ce sa faca cu el. Ca sa compenseze multele ore petrecute la birou, Jones-i cauta surogate pentru emotiile pe care nu le mai pot trai. Si cel mai usor sa gasesti asemenea surogate e sa dai drumul la televizor. Iubirea pe care Jones-i o traiesc intre doua sedinte e mai usor de inghitit si aduce mai multe satisfactii emotionale daca e degustata pe ecran in forme planturoase si zambete albite artificial. Victoriile de care nu au parte intotdeauna sunt compensate de fotbal sau gimnastica sau box. Vacanta de vis isi are surogatul in peisajele de la Teleenciclopedia, iar suferinta (de oricare natura ar fi ea) e consolata de gandul ca oamenii care apar in stiri o duc mai rau. Asa ca viata Jones-ilor e la mana a doua - second-hand e retraita prin simularea pe care o intalnesc la televizor.

Chiar si filmul "Jerry Maguire" e un surogat. "Uite unul care a reusit sa se rupa de sistem si sa supravietuiasca", isi spun Jones-i in gand si isi imagineaza cum ar fi fost sa fie ei in locul personajului principal. Uita insa sa se intrebe: daca tot traiesc intr-o lume dominata de bani, cam cat ma costa o emotie? Cam cat ma costa sa am si amintiri frumoase, nu doar bani ca sa-mi platesc facturile? Cat o carte? Cat un bilet la film? Cat un abonament tv? Inventatorul conceptului Generatia Jones crede ca raspunsul se afla in declaratia de principii a lui Jerry Maguire care e transcrisa in primul paragraf al acestui articol.