Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Uitati-va la fotografia din coltul acestei pagini. Trebuie sa recunosc ca e cam veche, ca am parul ceva mai lung acum si nu merg pe strada atat de machiata ca acolo. Dar oricum, uitati-va bine. In caz ca sunteti seful unui ziar cu circa 10 cititori, e bine sa stiti si cum arat, pentru ca in ultima vreme acordati multa atentie articolelor mele. In plus, imi scrieti numele corect, asa ca trebuie sa va multumesc, chiar daca, din pacate, nu v-am citit in nici una dintre editiile in care ati facut referire la jurnalele mele.
Uitati-va la poza din coltul din dreapta si daca purtati batic si plangeti in fata jurnalistilor; si dvs. trebuie sa stiti cum arat. Eu sunt cea care a avut premonitia, publicata tot aici, ca o sa invocati curand un avort si ca presupusul dvs. "mormoloc" nu se va naste niciodata. Ma gandesc si acum ca sunt sanse mari sa nu existe nici o sarcina, ci sa fie doar o smecherie facuta sa capteze simpatie, adica ceva ce banii nu pot cumpara la fel de usor ca niste certificate medicale. Ma scuzati ca nu v-am vazut la televizor cand v-ati manifestat supararea pentru ce am scris, am auzit insa ca ati avut o coafura extravaganta, gen palmier, foarte bine asortata cu tristetea care va stapaneste. Oricum, in filmele pe care le-am vazut eu, viitoarele mamici, cele responsabile si ingrijorate de stadiul sarcinii lor, obisnuiau sa stea acasa, protejandu-se cat mai mult, si nu sa se supuna unui stres in plus, spre exemplu cu o aparitie in direct la tv. Si tot in filmele pe care le-am vazut, televiziunile alergau dupa audienta, dar nu se dadeau in stamba cu un subiect care sa incalce deontologia si sa manipuleze opinia publica. Spre exemplu, scenaristii filmelor "Insider" sau "Veronica Guerin" nu si-au fortat norocul cu ceva batator la ochi: emisiuni care dau verdicte inainte de pronuntarea judecatorilor. Ba chiar, in "Insider", domnii care produceau "60 minutes" (cea mai celebra emisiune de reportaje si anchete din America) discutau ore in sir cu avocatii televiziunii lor, ca sa nu se incalce legea. Dar asta era in film, a carui actiune se petrecea in America, adica o tara mai civilizata si cu jurnalisti mai profesionisti. Plus ca, daca era film, era fictiune, nu?! Si daca nu sunteti nici sef de fituica si nici doamna purtatoare de batic cu palmier, ma iertati ca va deranjez, pentru ca si dvs. trebuie sa va uitati la poza de mai sus ca sa ma tineti minte: eu sunt cea care "a facut piata" cu Ethan Hawke, duminica trecuta. Nu s-a gandit nimeni sa scrie asta despre mine (desi am fost destul de bagata in seama saptamana asta), dar dati-mi voie sa va informez corect. Cred ca Ethan Hawke e mai interesant decat oricare dintre temele abordate mai sus. Si e si mai onest. Sambata trecuta, la lecturarea primului capitol din cartea sa, "Miercurea cenusii", s-a dovedit a fi un baiat timid, cu umor si destul de sincer. "Actorii sunt in centrul atentiei cateva luni si cand au terminat un film intra intr-un con de umbra. Nu mai au nimic de facut, doar sa caute alt job si asa ajung sa innebuneasca. De asta m-am apucat de scris", a recunoscut Hawke. Iar eu am fost rautacioasa si l-am intrebat daca ii place Salinger (domnul cu "De veghe in lanul de secara"), pentru ca romanul lui seamana un piculet cam mult cu stilul americanului. Nu-mi aduc aminte mai nimic din ce mi-a raspuns (era ceva cu "Il admir pe Salinger"), dar mi-am castigat minutele de glorie, vreo trei, cat Hawke s-a uitat la mine. Iar duminica dimineata, cand mergeam la cumparaturi in piata (Amzei) si ne-am intalnit din nou, m-am gandit ca smecherii nostri ar trebui sa invete cum si cat sa apara in public. Hawke era in trening si jeans, avea o caciulita de lana, parea un bucurestean linistit, doar ca se uita cam curios la tot ce era in jurul lui.Citește pe Antena3.ro
