La vremuri noi, oameni vechi

În ţara noastră minunată orice s-ar întâmpla în domeniul muzical, cineva din vreo redacţie vine cu ideea: “Hai să îl aducem pe Moculescu, să vedem ce zice”. Dacă e o problemă de ordin politic apare Păunescu.

În ţara noastră minunată orice s-ar întâmpla în domeniul muzical, cineva din vreo redacţie vine cu ideea: “Hai să îl aducem pe Moculescu, să vedem ce zice”. Dacă e o problemă de ordin politic apare Păunescu. Când e vorba despre fotbal, Mitică Dragomir şi aşa mai departe. Sunt sătul de aceleaşi feţe, de aceleaşi opinii îmbufnate şi bătrânicioase pe subiecte noi, de actualitate. Chiar nu s-au format între timp alţi comentatori în afară de aceştia? Sau şi cei mai tineri s-au molipsit de la cei mai “vechi” şi sunt la fel de apatici şi lipsiţi de credibilitate?

Discursurile lor sunt prăfuite, învechite şi lipsite de argumente, însă în continuare îi vedem la tv.

Cine e de vină aici? Redactorii ce fac invitaţiile (lipsiţi de imaginaţie de asemenea) sau faptul că oamenii tineri şi capabili din ţara asta se molipsesc destul de repede de la dinozaurii-media din România?

De la primii deja nu mă mai aştept demult  la lucruri bune. Sunt mereu în goană după senzaţional, caută cu disperare subiecte ce stârnesc scandal, aşa că nu mă aştept din partea lor să îl invite pe Dan Bitman sau Tataee de la Bug Mafia să comenteze Eurovisionul! Pe de altă parte mă gândesc cu groază la perspectiva de a o vedea pe Elena Băsescu comentând Summit-ul Nato din aprilie sau pe Lavina Şandru ajungând ministru. Cine se aseamănă se adună, iar cei care stau prea mult timp împreună încep să se copieze, să se inspire, însă în aceste cazuri întotdeauna îşi însuşesc părţile negative ale “vecinului”.

Astfel, nici perspectivele nu sunt mai bune. Nu m-a încălzit cu nimic că în juriul de la Eurovision au apărut doi-trei tineri atât timp cât piesa aleasă e tot una fără şanse la podium. Nu văd încă diferenţe majore în fotbalul românesc, deşi există un Lupescu sau Prunea ce se află la conducere. Iar în politică la fel. Elefanţii încă domină scena, iar căţeluşii din jurul lor nu muşcă, nu latră, ci îşi doresc să le crească o trompă. Una bună şi eficientă, cu care să aspire mita şi să trompeteze minciuni şi promisiuni ce nu vor fi onorate niciodată.