Lectie si frectie de viata

Am auzit cu profund respect ca Iri Columbeanu a dus-o pe Monicuta in excursie prin nu-stiu-ce oras din Germania (oricum, neinteresant, va dati seama). Ne-am inclinat frumos si ne-am plecat fruntile in fata incursiunii aproape culturale la care tati a supus-o pe Monicuta, in dorinta lui onesta de a-i oferi fetitei lui toate lucrurile cele bune din aceasta lume frumoasa si buna, in care "toate femeile stie ca binele invinge", cum spune un promo de pe Radio Gherila.

Am auzit c-am vazut-o pe Monicuta la treaba prin magazinele de lenjerie intima, cumparandu-si chiloti la chil, de teama sa nu care cumva sa ramana fara, ea, probabil, avand o copilarie nefericita, cu multe lipsuri in sifonier. Am auzit ca Monicuta are unele deficiente de gust in materie de vestimentatie pe care Iri, cu inalt profesionalism, incearca sa i le corijeze, in maniera lui, proprie. Din acest motiv, ne pare bine ca Monicuta a incaput pe mainile vanjoase ale inaltului om de spirit si de cultura care este Iri. La cate a vazut la viata lui, ne dam si noi seama ca a indrepta unele scapari in dimensiuni atat de mici ale existentei umane, cum sunt toalele, e o bagatela pentru prea-incercatul Iri.

Zambim si saltam de bucurie pentru drumul initiatic al celor doi intr-un oras din Germania, dar ne intristam si chiar ne buseste si plansul ca n-au ales ca destinatie de initiere un oras din incercata Romanie. Adica ce-are Romania? Le sta in gat Romania? Li se pune de-a curmezisul Romania? Nu da bine in cadru Romania? Le cade rau? Le vine sa vomite cand aud de Romania? I-a fatat mamele lor in orasele de peste granita? In Romania binele invinge altfel decat in Germania? Cum invinge binele in Germania? Ce are Germania si n-are Romania? De ce nu s-au dus colea, la Pucioasa-Moreni? Adica ce-are Pucioasa-Moreni? Sau la Flamanzi. Sau la Titu.

Cu mintile noastre mici si negre, ne dam si noi seama ca Romania nu e de nasul lui Iri si al Monicutei, dar speram si noi, ca prostii, sa ne binecuvanteze si pe noi cu prezentele dumnealor, aici, pe meleagurile natale. Caci noi iubim Romania si, daca ne suparam si ne mai gandim putin, gasim ca suntem nationalisti-extremisti si ni se pune pata cand vedem ca altii nu iubeste Romania ca noi, intelectualii patrioti. Si acum, ca ne-am calmat, sa incheiem cu o urare, deoarece noi avem sufletele mari si mintile luminate: deci draga Iri, ai grija de fetita ta, ca p-asta o mai ai pe lume, ca daca nu esti cuminte, noi, intelectualii patrioti, venim la tine si-ti bagam ranga-n rols-rois-ul ala al tau, din care nu ti se vede decat capul tau blond. Muah, Iri!