x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale "Liliacul" îşi face cuib nou, la Operetă

"Liliacul" îşi face cuib nou, la Operetă

de Maria Sârbu    |    05 Iul 2010   •   00:00
"Liliacul" îşi face cuib nou, la Operetă
Sursa foto: /TNO

O echipă de creaţie internaţională pregăteşte un eveniment



Montarea operetei "Liliacul" de Jo­hann Strauss-fiul pe scena Teatrului Na­ţional de Operetă "Ion Dacian" are loc într-un moment important al a­­cestei instituţii: derularea proiectului "Scenart" - un sprijin pentru com­petenţe în artele spectacolului în Ro­mânia. La realizarea producţiei s-a implicat o echipă de creaţie in­ter­na­ţională, care permite parti­ci­pan­ţilor la cursurile de formare profe­sională (corp tehnic) din cadrul celei de-a doua etape a "Scenart", des­făşurată între 21 iunie şi 15 iulie, să facă practică la repetiţiile cu "Liliacul".

Propunându-şi să aducă Opereta pe calea performanţei şi a excelenţei, lucru vădit în ultimii ani, conducerea teatrului a creat şi de această dată o echipă profesionistă. Regia o semnează românul Răzvan Ioan Dincă. Dirijor va fi Andrey Alexeev din Sankt Petersburg, artist emerit al Rusiei. Pentru coregrafie şi set design au fost invitaţi doi italieni cu experienţă la Teatrul La Scala din Milano - Tiziana Colombo şi respectiv Angelo Linzalata. Va crea costumele o româncă stabilită de mai mulţi ani în SUA şi apreciată acolo - Oana Botez.

Tiziana Colombo şi Angelo Linza­lata au fost cooptaţi în proiect în cur­sul vizitei făcute de echipa de ma­­nagement a proiectului "Scenart" la Milano, la Academia Teatrului La Scala, în martie. Andrey Alexeev este dirijor al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg. În 2009, la Bucureşti, el a dirijat Orchestra teatrului său în spectacolul "Barbă Albastră", prezentat în Festivalul "Viaţa e frumoasă!".

Rolurile principale din "Liliacul" a­par­ţin sopranelor Tina Munteanu, Sil­via Şohterus, baritonului Stefan Po­­pov, dar şi actorilor Ernest Fazekas şi George Călin. Rol principal poate fi numit şi cel al corpului de balet, ca­re repetă asiduu în aceste zile. În plus, se organizează mâine audiţie pen­tru două roluri de majordom (fi­gu­raţie), iar cerinţele sunt: "Sex - băr­bătesc, etnie - afro-americană, vârsta - 25-35 de ani, statură - înaltă, tră­­sătură definitorie - aspect fizic plă­cut".

Premiera absolută a operetei "Li­liacul" a avut loc în 1874, la "Theater an der Wien", inaugurându-se astfel perioada de aur a operetei vieneze. În Ro­mânia, prima montare a avut pre­mie­ra în 1891, la Teatrul Naţional din Bucureşti. La Teatrul de Operetă "Ion Dacian", ultima producţie cu "Li­liacul" a avut premiera în 1999 şi s-a jucat până în 2004. Ca şi în celelal­te operete ale lui Strauss-fiul, şi aici val­sul este motivul de bază în ţesătura mu­zicală.

Noua creaţie a Operetei bu­cu­reştene va avea premiera la toamnă, la începutul stagiunii 2010-2011. Conducerea teatrului moti­vea­ză întreprinderea sa, spunând că "Li­liacul" este unul dintre titlurile cerute constant de spectatori şi, pe lângă faptul că este foarte apreciat de cunoscătorii genului, se doreşte şi sensibilizarea tinerilor, mai puţin sau deloc familiarizaţi cu opereta şi cu specificul acesteia. Fiind una dintre cele mai apreciate creaţii ale celebrului compozitor austriac, "Lilia­cul" are "o muzică excepţională şi un libret care propune o parodie a societăţii", de aceea actualitatea acestei operete nu dispare.

Potrivit realizatorilor, decorul împrumută sugestii moderne, fără a apela la frivolităţi de tip telefon mobil sau maşină de spălat. Dar este vorba "despre un stil minimalist, actual şi expresiv prin posibilităţi: podeaua lucioasă, oglinda, turnantele, garnitura de scenă din plexiglas negru transparent contribuie la un minimalism expresiv".

Ni se dezvăluie, pentru a ne face şi mai curioşi, că actul II răsplăteşte aşteptările: într-un spaţiu gol are loc o desfăşurare de forţe care să merite atenţia doritorilor de a participa la "acest eveniment monden". Covor ro­şu în dreptul lifturilor de acces, fo­to­grafi, majordomi negri, circ, mu­zică, vals imperial pe poante, o sticlă foarte mare de şampanie, fiind udaţi toţi atunci când este deschisă.

Totul culminează cu masa asupra căreia se năpusteşte lumea la finalul actului II, care, început cu bune maniere, se termină într-un haos dionisiac şi cu un tort din care iese o dansatoare.

×
Subiecte în articol: arte