O echipă de creaţie internaţională pregăteşte un eveniment
Montarea operetei "Liliacul" de Johann Strauss-fiul pe scena Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian" are loc într-un moment important al acestei instituţii: derularea proiectului "Scenart" - un sprijin pentru competenţe în artele spectacolului în România. La realizarea producţiei s-a implicat o echipă de creaţie internaţională, care permite participanţilor la cursurile de formare profesională (corp tehnic) din cadrul celei de-a doua etape a "Scenart", desfăşurată între 21 iunie şi 15 iulie, să facă practică la repetiţiile cu "Liliacul".
Propunându-şi să aducă Opereta pe calea performanţei şi a excelenţei, lucru vădit în ultimii ani, conducerea teatrului a creat şi de această dată o echipă profesionistă. Regia o semnează românul Răzvan Ioan Dincă. Dirijor va fi Andrey Alexeev din Sankt Petersburg, artist emerit al Rusiei. Pentru coregrafie şi set design au fost invitaţi doi italieni cu experienţă la Teatrul La Scala din Milano - Tiziana Colombo şi respectiv Angelo Linzalata. Va crea costumele o româncă stabilită de mai mulţi ani în SUA şi apreciată acolo - Oana Botez.
Tiziana Colombo şi Angelo Linzalata au fost cooptaţi în proiect în cursul vizitei făcute de echipa de management a proiectului "Scenart" la Milano, la Academia Teatrului La Scala, în martie. Andrey Alexeev este dirijor al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg. În 2009, la Bucureşti, el a dirijat Orchestra teatrului său în spectacolul "Barbă Albastră", prezentat în Festivalul "Viaţa e frumoasă!".
Rolurile principale din "Liliacul" aparţin sopranelor Tina Munteanu, Silvia Şohterus, baritonului Stefan Popov, dar şi actorilor Ernest Fazekas şi George Călin. Rol principal poate fi numit şi cel al corpului de balet, care repetă asiduu în aceste zile. În plus, se organizează mâine audiţie pentru două roluri de majordom (figuraţie), iar cerinţele sunt: "Sex - bărbătesc, etnie - afro-americană, vârsta - 25-35 de ani, statură - înaltă, trăsătură definitorie - aspect fizic plăcut".
Premiera absolută a operetei "Liliacul" a avut loc în 1874, la "Theater an der Wien", inaugurându-se astfel perioada de aur a operetei vieneze. În România, prima montare a avut premiera în 1891, la Teatrul Naţional din Bucureşti. La Teatrul de Operetă "Ion Dacian", ultima producţie cu "Liliacul" a avut premiera în 1999 şi s-a jucat până în 2004. Ca şi în celelalte operete ale lui Strauss-fiul, şi aici valsul este motivul de bază în ţesătura muzicală.
Noua creaţie a Operetei bucureştene va avea premiera la toamnă, la începutul stagiunii 2010-2011. Conducerea teatrului motivează întreprinderea sa, spunând că "Liliacul" este unul dintre titlurile cerute constant de spectatori şi, pe lângă faptul că este foarte apreciat de cunoscătorii genului, se doreşte şi sensibilizarea tinerilor, mai puţin sau deloc familiarizaţi cu opereta şi cu specificul acesteia. Fiind una dintre cele mai apreciate creaţii ale celebrului compozitor austriac, "Liliacul" are "o muzică excepţională şi un libret care propune o parodie a societăţii", de aceea actualitatea acestei operete nu dispare.
Potrivit realizatorilor, decorul împrumută sugestii moderne, fără a apela la frivolităţi de tip telefon mobil sau maşină de spălat. Dar este vorba "despre un stil minimalist, actual şi expresiv prin posibilităţi: podeaua lucioasă, oglinda, turnantele, garnitura de scenă din plexiglas negru transparent contribuie la un minimalism expresiv".
Ni se dezvăluie, pentru a ne face şi mai curioşi, că actul II răsplăteşte aşteptările: într-un spaţiu gol are loc o desfăşurare de forţe care să merite atenţia doritorilor de a participa la "acest eveniment monden". Covor roşu în dreptul lifturilor de acces, fotografi, majordomi negri, circ, muzică, vals imperial pe poante, o sticlă foarte mare de şampanie, fiind udaţi toţi atunci când este deschisă.
Totul culminează cu masa asupra căreia se năpusteşte lumea la finalul actului II, care, început cu bune maniere, se termină într-un haos dionisiac şi cu un tort din care iese o dansatoare.
Citește pe Antena3.ro