Love story

Ştiu, ştiu, tu nu te-ai născut aşa, lumea asta te-a făcut aşa.

Ştiu, erai odată la Parlament, proaspăt acreditat, ăia se purtau nasol cu tine, cam cum te porţi tu cu mine acuma, îţi terminaseşi ce-aveai de terminat, acuma aşteptai maşina din redacţie, care nu mai venea, era o lapoviţă d-aia nasoală, bătea vântul, tu n-aveai fular, un deputat cu inimă bună te-a invitat la el în maşină să te ducă acasă, tu te-ai dus (era lapoviţă, era nasol, tu n-aveai fular, voiai şi tu nani), pe drum, deputatul ţi-a propus să mergeţi la un restaurant, tu ai zis de ce nu, poate mai faci rost de nişte informaţii preţioase, vezi tu cum, ai zis că da, v-aţi dus într-un restaurant de fiţe, aţi mâncat, aţi băut, aţi râs, aţi vorbit, la sfârşit, domnul deputat a zis că, băi, dacă e s-o facem lată, d-apăi hai s-o facem lată, nu ţi-a zis el mare lucru, da’ măcar bei şi tu şampanie d-aia mişto, franţuzească, de costă cât leafa ta pe trei luni, doar meriţi, ai muncit toată ziua, ai stat în lapoviţă şi chiar ninsoare, te-a bătut vântul pe alocuri şi, oricum, lumea e nedreaptă, asta-i viaţa, la nota de plată domnul deputat se poartă extraordinar de nemaipomenit cu tine, tu te simţi nasol, ai două sute de mii în portofel, ştiai că oricum nu tu vei fi cel care va plăti, domnul deputat e un lord, se poartă atât de drăguţ cu tine, încât îţi vine să intri în pământ de ruşine, îl înjuri de toate neamurile, mama lui de bagabont, să vezi tu ce-i faci poate nu mâine, poate nu poimâine, da’ răspoimâine sigur, mama lor de ordinari, domnul deputat te lasă acasă (e un lord până-n vârful unghiilor).

Răspoimâine i-ai tras-o domnului deputat. Ştiu, te simţi puternic în faţa monitorului, apeşi tastele cum îţi vine ţie, nu mai e domnul deputat să te umilească, ei, lasă, că acuma ţi-a venit ţie rândul, şi dă-i şi luptă, şi luptă şi dă-i, mama lui de bagabont. I-ai tras-o, l-ai băgat în pământ, te simţi puternic, de fapt ce spui tu, chiar eşti puternic, presa e doar câinele de pază al democraţiei. Ai auzit de ziarista cutare că-şi scrie articolele din camera de hotel a domnului deputat, s-au îndrăgostit, na, ştii cum e, ochii văd, inima cere, ei, parcă nu ştiu, oameni suntem. De altfel, dacă stai să te gândeşti, domnul deputat e un tip ok. Te-a mai invitat şi altădată la restaurant, semn c-a dat uitării articolul tău, te-a mai făcut odată la vanitate, tu iar i-ai mai tras-o o dată la vanitate, el iar, tu iar şi tot aşa, aveţi de-a dreptul o relaţie. Ce-i drept, cam nevrozată, dar totuşi o relaţie.

Acum înţeleg de ce eşti aşa câinos. La urma urmei, de ce nu mi-aş jegări şi eu vanitatea? Eu ce am? Ia mai dă-mă-n spanac şi pe mine!