Mari români cu descendenţă poloneză

În Polonia a început campania "Mari polono-români", parte a Programului de Diplomaţie Publică desfăşurat de Institutul Cultural Român (ICR) de la Varşovia. Este vorba despre o expoziţie despre personalităţi cu origini poloneze care s-au făcut remarcate în România în diverse domenii ­ de la cel cultural la cel politic, medical sau militar.

Campania "Mari polono-români" vine după ce în 2008 ICR Varşovia a organizat în câteva oraşe poloneze campaniile "Cuvintele uitate ale admiraţiei" şi "Armele libertăţii", care au avut mare impact la public. Adresată marelui public, campania îşi propune, aşa cum susţin organizatorii, "să genereze o atitudine favorabilă faţă de România şi români, să neutralizeze stereotipurile cu privire la români, manifestate uneori în societatea poloneză".

Pentru personalităţile vizate în campanie, "România a fost mai mult decât un spaţiu de refugiu în momente tulburi ale istoriei Poloniei, devenind un spaţiu primitor, în care s-au putut realiza, iar existenţa acestor oameni remarcabili demonstrează că între polonezi şi români legăturile sunt vechi, profunde şi puternice şi că uneori, coborând spre Sud, refugiaţii care lăsau în urmă pământul natal descopereau o nouă patrie".

Pentru buna desfăşurare a proiectului, au fost selectate următoarele personalităţi: Ciprian Porumbescu - compozitor, Colea Răutu - actor, Oleg Danovski ­ balerin şi coregraf, Andrei Ostap - sculptor, Octavian Smigelschi - pictor, Theodor Rogalski - muzician, Gustav Otremba ­ medic militar, fondator de stabilimente medicale, Tadeusz Pirozynski ­ medic psihiatru, Leonard Mociulschi ­ general, comandant al Vânătorilor de Munte, Maria Lesiecka ­ luptătoare anticomunistă, curier al Armatei Naţionale Clandestine, Henri Cihoski ­ general şi ministru, Victor Dombrovski - general, primar al Bucureştiului.

Portretele lor, însoţite de un scurt text biografic, se găsesc pe panouri amplasate în spaţiul public. Ca şi în cazul altor expoziţii din exterior, panourile sunt rezistente. Campania a început în Cracovia la 25 iunie şi se derulează aici până la 19 iulie, în Piaţa Mare din oraşul vechi. Vor urma oraşele Sopot (23 iulie-16 august), la intrarea pe ponton, Poznan (20 august-13 septembrie), în Piaţa Mare a oraşului, şi Varşovia (15 septembrie-11 octombrie), în Piaţa Mare a oraşului.

La Varşovia va fi expusă şi o variantă de incintă, la Muzeul Emigraţiei Poloneze. Proiectul va fi continuat în 2010, la Wroclaw şi Bialystok.

Reuşita campaniilor de anul trecut "Cuvintele uitate ale admiraţiei" şi "Armele libertăţii" a determinat echipa, foarte inspirată şi bine organizată de la ICR Varşovia, să continue demersul. Prima campanie a repus în circulaţie, prin citate rostite de personalităţi de marcă ale culturii poloneze (Papa Ioan Paul al II-lea, Generalul Jozef Pilsudski, scriitorii Julian Tuwim şi Kazimiera Illakowiczowna), "o memorie istorică favorabilă românilor, priviţi cu admiraţie în perioada interbelică".

Cuvintele acestora, pline de căldură şi de simpatie, au fost inscripţionate pe panouri de mari dimensiuni, lipite pe exteriorul mai multor autobuze care circulau pe liniile centrale ale Varşoviei. Cea de-a doua campanie ­ o expoziţie itinerantă ­ a documentat "excelenta colaborare militară româno-poloneză pentru apărarea democraţiei şi a libertăţii".

 

* Ciprian Porumbescu (1853-1883)
Mare compozitor român al secolului al XIX-lea Ciprian Porumbescu s-a născut în 1853, la Sipoptele Sucevei, în Bucovina, ca fiu al lui Iraclie Golembiowski, preot ortodox de origine poloneză. Numele Porumbescu, traducerea în româneşte a numelui polonez, a fost folosit iniţial doar ca pseudonim, fiind oficializat mai târziu. Porumbescu şi-a început studiul muzicii la Suceava şi Cernăuţi. În perioada 1879-1881, a urmat cursurile Conservatorului din Viena, sub îndrumarea celebrilor Anton Bruckner şi Franz Krenn, audiind în paralel şi cursuri de filozofie.

Aici a dirijat corul Societăţii "România Jună", cea mai importantă organizaţie a studenţilor români. Revenit în ţară, a publicat, la Cernăuţi, în 1880, o colecţie de 20 de piese corale şi cântece la unison, printre care se regăsesc şi câteva care îi vor asigura gloria postumă: "Cântecul gintei latine", "Cântecul tricolorului" sau "Imnul Unirii - Pe-al nostru steag". Ultima piesă va deveni chiar imnul de stat al Albaniei.

A compus mult aproximativ 250 de lucrări, a scris şi poezii. Pe lângă activitatea muzicală, s-a implicat în activităţi politice, susţinând unirea tuturor proviciilor româneşti într-un singur stat. Arestat în repetate rânduri, a compus în închisoare unele dintre cele mai bune piese, inclusiv "Balada pentru vioară şi pian". Moare înainte de a împlini 30 de ani, din cauza unei afecţiuni la inimă.

 

* Colea Răutu (1912-2008)
Actor de teatru, film şi televiziune, Colea Răutu, pe numele său adevărat Nikolai Rutkowski, s-a născut în Basarabia, în 1912, într-o familie cu descendenţă poloneză. După studii liceale la Chişinău, a urmat Conservatorul de Artă Dramatică la Bucureşti, apoi a intrat în trupa lui Constantin Tănase. A jucat la Teatrul Naţional din Bucureşti, la Teatrul Giuleşti.

A jucat în foarte multe filme, printre rolurile memorabile sunt şi cele din "Moara cu noroc" (1955), "Răscoala" (1965), "Mihai Viteazul" (1970), "Nemuritorii" (1974) sau din serialul de televiziune "Toate pânzele sus!" (1976). Colea Răutu a murit la Bucureşti, în 2008.

 

* Oleg Danovski (1917-1996)
Balerin şi coregraf român de origine poloneză, Oleg Danovski s-a născut în 1917 la Wozniesiensk (astăzi Ucraina). A fost fiul Malwinei Danowska (cunoscută sub numele de scenă Krzesinska), celebră balerină şi coregrafă la teatre din Chişinău şi Cernăuţi. De la vârsta de 13 ani, a urmat cursuri de balet la Cernăuţi. Doi ani mai târziu a plecat la Constanţa, unde s-a angajat la Teatrul "Tranulis".

În 1932, s-a mutat la Bucureşti, cu gândul de a începe studiile de specialitate cu maestrul polonez de balet Antoni Romanowski, însă lipsa banilor l-a împiedicat s-o facă. În schimb, a început să ia lecţii cu marea coregrafă şi pedagog Floria Capsali. După 1943, a devenit prim-balerin al Operei Române. În 1977 a înfiinţat la Constanţa "Baletul Clasic şi Contemporan", al cărui director avea să fie până la sfârşitul vieţii, în 1996.

 

* Andrei Ostap (1921-1995)
Sculptor român de origine poloneză, Andrei Ostap s-a născut la Chişinău, în Basarabia, în 1921. A urmat şcoala primară în limbile română şi polonă în oraşul natal, apoi şcoala de Arte şi Meserii din Chişinău şi Şcoala Militară de Genişti de la Râmnicu-Vâlcea. În cel de-al doilea război mondial a fost sergent, iar după război a urmat Academia de Arte Plastice din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1951 ca şef de promoţie. A fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi al Academiei Mediteraneene Roma.

S-a afirmat ca portretist, fiind autorul busturilor unor cunoscute personalităţi, printre care Kopernik, Mickiewicz, Chopin, dar şi ca autor al unor sculpturi monumentale, amplasate în spaţii publice. A murit în 1995, la Bucureşti.

 

* Octavian Smigelschi (1866-1912)
Pictorul Octavian Smigelschi s-a născut în 1866, la Ludoş, în judeţul Sibiu. A fost fiul lui Mihail Smigelschi, descendent al unei familii de nobili polonezi, refugiat în 1850 în Transilvania, şi al macedonencei Ana Sebastian. Primele clase le-a făcut la Sibiu, unde a luat şi primele lecţii de pictură, cu germanul Karl Dorschlag. A făcut apoi studii de pictură la Budapesta, Veneţia, Ravenna şi Florenţa.

Artist cu înclinare spre arta decorativă monumentală, mai cu seamă religioasă, a fost un mare admirator al picturii murale religioase din Muntenia, Oltenia, Moldova şi Bucovina. A pictat frescele mai multor biserici transilvănene, printre care şi Catedrala Ortodoxă din Sibiu. Schiţe, desene, picturi semnate de Octavian Smigelschi se găsesc în colecţiile Muzeului Naţional de Artă al României, Muzeului de Artă din Cluj, Muzeului Brukenthal din Sibiu, ale unor muzee din Budapesta, precum şi în numeroase colecţii particulare. A murit la Budapesta, în 1912.

 

* Theodor Rogalski (1901-1954)
Pianist şi dirijor de mare talent, considerat unul dintre maeştrii români ai orchestraţiei, Theodor Rogalski s-a născut la Bucureşti. A manifestat de foarte timpuriu un talent muzical deosebit, dar izbucnirea primului război mondial şi traiul modest al familiei au făcut ca el să se poată dedica muzicii destul de târziu. În 1919, a intrat la Conservatorul din Bucureşti, unde a fost studentul lui Alfonso Castaldi.

Şi-a desăvârşit pregătirea muzicală la Leipzig, între anii 1920 şi 1923, studiind pianul şi compoziţia, apoi, în perioada 1924-1926, la Schola Cantorum din Paris, unde l-a avut profesor pe Maurice Ravel. Revenit în ţară, a fost mai întâi corepetitor la Opera din Bucureşti, iar în 1928 i s-a încredinţat postul de dirijor al Orchestrei Simfonice Radio. A fost, de asemenea, dirijor al Filarmonicii "George Enescu" din Bucureşti.

Între anii 1939-1944, a ocupat funcţia de director al Radiodifuziunii Române, iar între 1950 şi 1954 a fost profesor de orchestraţie la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. A murit la Zurich în 1954.