Mi-aş dori să fiu Otilia mai des

Actriţa Anamaria Marinca speră să aibă şi în viaţa reală puterea de sacrificiu a Otiliei, personajul pe care l-a interpretat în “4, 3, 2‘‘. Artista ne-a mărturisit că are o prietenă din copilărie pentru care ar face totul, în cazul în care s-ar afla într-o situaţie-limită.

Actriţa Anamaria Marinca speră să aibă şi în viaţa reală puterea de sacrificiu a Otiliei, personajul pe care l-a interpretat în “4, 3, 2‘‘. Artista ne-a mărturisit că are o prietenă din copilărie pentru care ar face totul, în cazul în care s-ar afla într-o situaţie-limită.

•Cum percepi iureşul ăsta care s-a declanşat o dată cu Palme d’Or-ul câştigat la Cannes?

Anamaria Marinca: Sunt obiş­nu­i­tă, pentru că toate aceste lucruri mi se întâmplă de când am făcut pri­mul film, “Sex Traffic‘‘ (n.r. – rol cu care Anamaria Marinca a câş­ti­gat premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă). Cam de atunci a în­ce­put pentru mine viaţa asta agitată. Ca experienţă este ase­mă­nă­toare cu ce s-a petrecut atunci.

•Ai şocat o mulţime dintre fanii filmului “4, 3, 2‘‘ de­cla­rând că ai proceda la fel ca Otilia dacă în viaţa re­a­lă te-ai afla într-o si­tu­a­ţie-limită, si­milară cu cea care se re­gă­seş­te în scenariu.

Citește pe Antena3.ro

O profesoară a fost condamnată la 25 de ani de închisoare după ce s-a aflat ce făcea cu elevii. Are și un copil cu un elev de 12 ani

Nu trebuie să sperie acest lucru, pen­tru că este alegerea mea. În ceea ce priveşte declaraţia pe care am făcut-o, pot spune că am ge­ne­ra­lizat. Pentru că astăzi, într-o lume în care ai acces la informaţie şi avortul nu e ilegal în România, subliniez asta pentru că sunt multe ţări în care avortul este ilegal, nu voi ajunge într-o asemenea situaţie. Dar sunt atâtea alte posibilităţi şi situaţii-limită de care te poţi lovi în viaţă… Am o prietenă foarte apropiată, Una, o prietenă din copilărie, şi în situaţia în care i s-ar întâmpla ceva cred că aş face tot ce îmi stă în putere să o ajut sau să o salvez. Eu văd mai degrabă situaţia asta ca pe un noroc. Norocul de a avea un prieten pentru care să pot face un asemenea gest. Iar eu am o prietenă pentru care vreau să cred că aş putea face un sacrificiu, cât de mic. Sunt convinsă că şi ea ar face pentru mine la fel. Relaţia noastră este de aşa natură încât sunt sigură de acest lucru. Am trecut prin 20 de ani împreună.

Înclinată spre extreme

•În film, colega Găbiţa, in­terpretată de Laura Vasiliu, apare ca o persoană cu capul în nori, oarecum egoistă…

Filmul are foarte multe straturi. Am fost onorată de întrebarea: “Ai fi în stare să faci ceea ce a făcut Otilia?‘‘, pentru că e foarte important să ai capacitatea de a-i pune pe alţii pe primul loc. Cred că noi suntem foarte apropiaţi de Găbiţa, şi mă includ şi pe mine în categoria asta. Avem nevoie de atenţie, de cineva care să se ocupe în locul nostru de problemele cu care ne confruntăm zi de zi. Ne este frică să luăm hotărâri şi să ne asumăm responsabilităţi. De asta mi-ar plăcea să pot să fiu Otilia mai des. Cred că cel mai greu lucru pe lumea asta este să iei o hotărâre. Şi căutăm în permanenţă, în prietenie, în iubire, pe cineva care să ne uşureze drumul. Iar pentru asta ne folosim mereu de oamenii din jurul nostru.

•Ai început să te detaşezi de rolul din “4, 3, 2‘‘ o data cu terminarea filmului?

Niciodată. Ştiu şi acum rolul pe dinafară. Aşa cum ştiu fiecare replică din “Sex Traffic‘‘ sau din piesele pe care le-am jucat. Ştiu fiecare respiraţie din acest film. Din acest motiv mi-e şi greu să mai urmăresc filmul, pentru că joc de fiecare dată. Motiv pentru care evit să mă mai uit.

•Ţi se întâmplă să visezi noaptea rolurile pe care le joci?

Eu sunt o persoană obsesivă. Sunt înclinată spre extreme. Fiind vizitată de tot felul de gânduri şi obsedată, la cel mai frumos mod, pasionată, am visuri recurente. Adormeam cu rolul din “4, 3, 2‘‘ şi mă trezeam cu Otilia. Fie că filmasem acele scene sau nu. 

Un nou rol

•Te simţi mai apropiată de un anumit rol pe care l-ai făcut?

Mă bucur de privilegiul de a putea să-mi aleg rolurile şi de a lucra din interes profund pentru rolul respectiv. Nu sunt nevoită să fac un job. Fac exact atât cât vreau, când vreau şi cu cine vreau. Au fost momente în viaţa mea în care nu am putut să fac acest lucru. A trebuit să mă întreţin şi am făcut diverse alte joburi. Cea mai onorantă poziţie a fost cea de asistent universitar la Universitatea de Arte din Iaşi, pe vremea când eram actriţă la Piatra-Neamţ.

•La ce proiecte noi lucrezi în acest moment?

Voi juca într-un film regizat de Julie Delpy, “The Countess‘‘, care spune povestea contesei Elisabeta Bathory (n.r. – supranumită şi “Contesa sângeroasă‘‘, urmare a atrocităţilor care îi sunt atribuite. Legenda spune că se îmbăia în sânge de fecioară din dorinţa de a-şi conserva tinereţea şi frumuseţea. Julie Dely o va întruchipa pe Elizabeth Batory, Anamaria Marinca o va interpreta pe iubita contesei, iar din distribuţie mai fac parte actorii Daniel Bruhl, Radha Mitchell şi Ethan Hawk – care va fi, din câte se pare, soţul contesei).

Susţinere

•Pentru teatru mai ai timp?

Îmi fac timp pentru teatru. Cel mai recent proiect pe teatru a fost în Anglia, împreună cu Theatre de Complicite. Şapte luni am jucat “Measure for measure‘‘ (“Măsură pentru măsură‘‘, de William Shakespeare). Acolo ritmul e puţin dife­rit faţă de ceea ce se întâmplă la noi, în sensul că joci opt spectacole pe săptămână, cu câte două spectacole miercuri şi sâmbătă. Şi cred că spre acest lucru ar cam trebui să tindem şi noi.  

•Ce reacţii ai primit din partea actorilor români după succesul cu “4, 3, 2‘‘?

De fiecare dată când m-am întâlnit cu actori români de marcă, indiferent pe ce meridiane, a fost o mare bucurie. Pentru că sunt ge­neroşi. Am fost foarte impresio­nată de fiecare dată pentru că toţi – şi nu vorbesc acum despre actorii de la “Bulandra‘‘, teatru a cărui actriţă sunt şi voi fi întotdeauna în Ro­mânia, şi care îmi sunt foarte apropiaţi – au avut reacţii extraordinare imediat după ce s-a petrecut povestea cu Plame d’Or. Vorbesc despre artişti stabiliţi în stră­i­nătate sau de origine română. Şi un alt lucru care mi s-a părut foarte important, aproape în fiecare ţară unde am fost şi a avut premieră filmul, am avut cel puţin un român în sală.

Prietenie

“Am o prietenă foarte apropiată, Una, o prietenă din copilărie, şi în situaţia în care i s-ar întâmpla ceva cred că aş face tot ce îmi stă în putere să o ajut sau să o salvez. Eu văd asta mai degrabă ca pe un noroc. Norocul de a avea un prieten pentru care să pot face un asemenea gest‘‘

Responsabilitate

“Ne este frică să luăm hotărâri şi să ne asumăm responsa­bilităţi. Cred că cel mai greu lucru pe lumea asta este să iei o hotărâre. Şi căutăm în permanenţă, în prietenie, în iubire, pe cineva care să ne uşureze drumul. Iar pentru asta ne folosim mereu de oamenii din jurul nostru‘‘

oana.baltoc@jurnalul.ro

roxana.ancuta@jurnalul.ro