Million dollar journalist

"Million Dollar Baby" e o pelicula frumoasa, dar trista, un film mai dur chiar decat Stirile de la ora 5 si cu toate acestea va rog sa va duceti sa-l vedeti (e pe ecrane de o saptamana).

Mi-ar fi foarte la indemana sa va arat astazi ca si noi avem tineri saraci care au incercat sa-si depaseasca conditia facand sport si, o data cu performanta, au sacrificat multe.

Revedeti toate acestea in filmul cu Clint Eastwood si Hilary Swank si mai remarcati ceva: importanta asumarii faptelor tale. In contextul evenimentelor ultime, poate ca e frivol specificul acestui colt de pagina, adica prezentarea unei intamplari din realitate, care sa pastreze din caracteristicile unui film. Dar imi asum comentariile dure de astazi.

In intensa mediatizare a crizei ostaticilor romani, n-am vazut nici un interviu cu directorul de Stiri de la Prima TV, in care acesta sa-si recunoasca iresponsabilitatea si neprofesionalismul. Inca nu si-a dat seama ca oamenii aceia au plecat intr-o zona de razboi total nepregatiti? Nimeni nu le-a facut un instructaj privind comportamentul pe care trebuie sa-l aiba in caz de rapire. Domnul Dan Dumitru ofteaza in fata camerelor de la televiziunile concurente, e patetic si spune ca se face totul pentru ca jurnalistii sa fie adusi acasa (desi pentru el a face totul e a imbraca un tricou cu chipurile colegilor!), dar uita sa faca mea culpa pentru ca, in dorinta de a avea un material senzational, a uitat sa se asigure ca oamenii lui isi vor presta meseria pregatiti pentru orice, poate fi mai rau si in conditii de securitate. Mi-l si imaginez pe domnul Dumitru in urma cu mai bine de o saptamana, vesel nevoie mare pentru ca un sponsor s-a oferit sa plateasca transportul pana in Irak pentru jurnalistii sai. Mi-l imaginez cum astepta interviurile cu autoritatile irakiene, cu speranta ca ar fi ridicat din noroi jurnalul de stiri pe care-l administreaza.

N-am vazut pana acum nici o reactie a directorului Romaniei Libere in care sa recunoasca si domnia sa ca a fost pe aratura. Pentru ca daca pana acum nici un jurnalist roman n-a "patit-o" in deplasarile din strainatate, nimeni nu a luat in calcul ca patronatele de presa mioritice nu respecta standardele internationale privind consilierea propriilor angajati. Patronatul profita de materialele jurnalistilor care merg in zonele de conflict si are de castigat intotdeauna din audienta unui reportaj bun, dar, spre deosebire de celelalte tari civilizate, jurnalistul roman nu e instruit la plecare si nici consiliat la intoarcere; e privit ca o oaie fara sentimente si fara emotii, o oaie pe care n-are cum sa o afecteze ce face sau ce vede.

Nici una din autoritatile statului si nici un ONG nu s-au gandit sa convoace directorii canalelor media la o intalnire in care un consilier in comunicarea de criza sa explice care trebuie sa fie comportamentul presei, cat si cum sa spuna ca sa nu sperie populatia si sa nu faca mai mult rau decat bine. In schimb, au dat cu totii comunicate in care isi exprimau solidaritatea cu jurnalistii, cautand sa-si faca reclama pe seama conflictului. Iar in goana dupa publicitate si ratinguri, urmarim in aceste zile stiri de care ne e rusine. Apoi, in contextul rascumpararii, incepi sa te gandesti cam cat costa un jurnalist. Unele patronate cred ca un jurnalist costa cat leafa pe care acesta o primeste lunar. Dar cuantificarea are mai multe asepecte. Eu, spre exemplu, nu dau doi bani pe reporterii de la Realitatea TV, care au hartuit familiile jurnalistilor rapiti, in dorinta de a avea o stire cat mai emotionanta. (Mi-au adus aminte de reporterul Pro TV care acum cativa ani a sunat la usa unei femei si, cu camera de filmat deschisa, a anuntat-o de moartea sotului, apoi, fericit, a difuzat materialul socant) Daca, Doamne fereste, si reporterii acestia ar fi intr-un conflict asemanator, ar trebui sa ne aducem aminte ca sunt oameni, sa negociem pentru ei, pentru ca, in calitatea lor de jurnalisti, nu au valoare.

Cat despre comentariile despre "abia acum ne dam seama ce riscanta e meseria de jurnalist" cred ca sunt patetice si idioate. Un jurnalist adevarat e ca fata din "Million Dollar Baby": stie care sunt riscurile meseriei lui si si le asuma. Poate sa incaseze pumni, dar ar fi bine sa fie antrenat pentru asta.