Paradox - Bogati cu duhul, saraci cu punga

Teoretic, acordarea unui premiu de catre Uniunea Scriitorilor ar trebui sa propulseze un scriitor, sa aduca dupa sine un interes mai mare din partea editurilor si o promovare sustinuta. Practic, in Romania, un scriitor recunoscut pentru valoarea sa nu reuseste sa se vanda.

La sfarsitul lui 2005 Uniunea Scriitorilor din Romania acorda premiile pentru cei mai buni scriitori - proza, poezie, debut etc. Nume ca Gheorghe Craciun ("Pupa Russa", Ed. Humanitas), Constanta Buzea ("Netraitele", Ed. "Vinea") sau Ioana Bradea ("Bagau", Ed. Est) reveneau in atentie sau pur si simplu intrau pe scena literaturii contemporane. In ciuda recunoasterii valorii artistice de catre un juriu format din critici literari importanti care, teoretic, dau notele semnificative pentru scriitura, nici unul dintre premianti nu a beneficiat de o atentie sporita din partea editurilor, adica tiraje mari, promovare si vanzari pe masura. Asta in conditiile in care nu de putine ori strainii, mai mult sau mai putin talentati, au parte de o mediatizare agresiva. Editurile care au publicat cartile premiate de USR nu au depasit tiraje de aproximativ 700 pana la 2.000 de exemplare, cu exceptia lui Horia Roman Patapievici (5.000 de exemplare la Humanitas pentru "Ochii Beatricei"). Nu se stie nici daca acestea toate s-au vandut, nici daca vor fi reeditate. A cui e vina: a editurilor, care nu au de gand sa pluseze pe autori recunoscuti din punct de vedere al fortei scriiturii sau a cititorilor care nu dau nici macar doi bani pe scriitorii romani?

BURSA SUCCESULUI. Nicolae Manolescu (foto), presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, constata ca premiul consemneaza valoarea, dar nu garanteaza, din nefericire, si vanzarea: "Exista si la noi o separatie intre valoare si succes. Majoritatea celor cu valoare nu se vand. Poate ca editurile ar trebui sa puna o banderola pe carte unde sa scrie: "Premiul USR pe anul x". E adevarat ca inainte de ’89 erau 100.000 de exemplare pe romane, dar asta pentru ca erau subventionate si, bineinteles, ieftine. Astazi, un tiraj de 2.000 de exemplare la un roman sau critica literara este considerat foarte bun, si cu atat mai bine daca se epuizeaza tirajul. La poezie 1.000 de exemplare inseamna foarte bine. Cat priveste interesul editurilor, depinde si despre cine vorbim, desi, intr-adevar, poate ca ar trebui sa faca mai mult. Oricum, ele nu vor sa piarda bani".

TEORIA CONSPIRATIEI. Criticul literar Dan C. Mihailescu (foto) sustine si el ca la noi, spre deosebire de ce se intampla in lumea larga, premiile literare nu sporesc prestigiul autorului, nu maresc vanzarea de carte, nu influenteaza decisiv bursa literara, pentru ca nu au credibilitate. "Pe de o parte, fiindca asa ne-a obisnuit comunismul, cu "justa impartire" a onorurilor de catre oligarhia de partid. Pe de alta parte, felul nostru prepuielnic si carcotas ne dicteaza ca totul e conspiratie, totul depinde de interese oculte, de aranjamente prealabile si negocieri de culise, de interese complementare, adica de vointa unor grupari, a clientelismului discretionar, de coterii, gasti, cumetrii. La cartile straine, actionam normal: cum dam de o banderola cu Nobel, Booker sau Goncourt, cum scoatem banii".

DISPRET SI MIZA MICA. Criticul literar Alex Stefanescu (foto) considera ca una dintre cauzele lipsei de interes a editurilor si a cititorilor consta in faptul ca avem o literatura mica, fara miza. "Mai sunt si alte cauze ale lipsei de promovare pe care o sufera autorii romani din partea editurilor, si anume snobismul. Dispretuim ceea ce e romanesc, dar acest dispret este o consecinta a perioadei comuniste, cand se faceau lucruri de proasta calitate. Si literatura era proasta pentru ca era cenzurata. S-a ajuns la situatia in care dupa Revolutie autori romani se semnau cu nume straine ca sa poata vinde. Imi vine un singur exemplu in minte - Voicu Bugariu, care scria romane politiste. Si-a luat un nume englezesc si a vandut foarte bine. E o obisnuinta a romanului de a se autodispretui. Eu nu zic sa fim nationalisti, dar putina demnitate nu ar strica".

EXCEPTIA UNEI REGULI

In nici un an scriitorii care au fost recompensati de catre USR nu au reusit sa aiba tiraje mari si nici vanzari mari. Exista insa si exceptii. Horia Roman Patapievici, caruia i s-a acordat premiul pentru 2004 la sectinea "memorialistica, jurnale etc.", a avut tiraje si vanzari semnificativ in crestere. E posibil ca o asemenea situatie sa se datoreze, pe langa talentul evident, si notorietatii pe care unele personalitati au castigat-o dupa Revolutie. Cartea "De ce iubim femeile" a lui Mircea Cartarescu, nominalizata la premiile USR, dar neapreciata de critici, a atins un grad de celebritate nemaiintalnit in ultimii ani, fiind promovata, vanduta si chiar piratata.