Paul Goma - O luptă cu Istoria

Să ne cunoaştem scriitorii
Paul Goma: unul dintre cazurile cele mai tulburătoare ale literaturii romăneşti. De neinţelegere, ignorare, injustiţie din partea contemporanilor au mai avut parte şi alte personalităţi aşezate "oblic" faţă de vremea lor, de la Macedonski la Stere şi Panait Istrati.

Să ne cunoaştem scriitorii

Paul Goma: unul dintre cazurile cele mai tulburătoare ale literaturii romăneşti. De neinţelegere, ignorare, injustiţie din partea contemporanilor au mai avut parte şi alte personalităţi aşezate "oblic" faţă de vremea lor, de la Macedonski la Stere şi Panait Istrati. Dar conflictul se inscria in ramele aşa-zicănd ale normalităţii unei societăţi in care era admisă replica, in care controversa se putea desfăşura in voie. Spre deosebire de amintiţii săi inaintaşi, Goma a avut de infruntat un sistem feroce antidemocratic, care nu-i lăsa dreptul de autoapărare, care nu-i ingăduia libertatea civilă. Lupta sa devansa cu mult limitele unei opacităţi estetice sau a unor neaderenţe de vederi politice care se pot tranşa in văzul lumii, audiindu-se toate părţile, chiar dacă una ar fi, intr-o anumită conjunctură, defavorizată. Era o luptă cu Istoria, cu o Istorie intrată intr-o perioadă de criză convulsivă din pricina instaurării şi indelungatei persistenţe a totalitarismului roşu. Să nu uităm, căci in orice caz posteritatea nu va uita, un lucru elementar:


Goma a fost cel mai radical, cel mai sonor oponent al opresiunii comuniste din Romănia, suficient de bine cunoscut şi in Occident ca un herald al unei eliberări la care şi-a adus o contribuţie morală de netăgăduit. Faptul că nu s-a impăcat cu realităţile strămbe de după ’89, că şi-a continuat militantismul diversificăndu-şi nu o dată obiectivele, ni se infăţişează nu in defavoarea dsale, ci, dimpotrivă, e un atestat de consecvenţă şi de loialitate faţă de un crez. I s-au contestat onestitatea, talentul, ba chiar şi... sănătatea psihică, in nădejdea vană că astfel glasul său işi va reduce impactul cu conştiinţa noastră cetăţenească. Eroare. Cu căt minimalizările, aversiunile, insultele s-au acumulat (pe linia, de altminteri, a zvonurilor imunde lansate de Securitatea care s-a văzut incapabilă a-l dobori), cu atăt dreptatea de fond a exilatului de la Paris a devenit mai convingătoare. Tratamentul de care a avut parte abia că a scos in relief latura bună a lucrurilor, i-a stimulat pe cei de bună-credinţă să reflecteze şi să ajungă, sperăm, la concluziile cuvenite. Explicabil, "războiul" de lungă durată al lui Goma are şi victime colaterale: unele greşeli de detaliu, exagerări sau lunecări ale patosului justiţiar intr-o direcţie inoportună, precum cea a responsabilizării pentru fărădelegile comuniste ale unei intregi categorii etnice. Deşi n-am putea contrasemna chiar toate aserţiunile dsale, nu putem a nu desprinde linia de departe dominantă a acţiunii, putem spune eroice, care l-a specificat şi care-l impune ca pe o personalitate pilduitoare a epocii noastre atăt de confuze. Oricăte obiecţii in bună ori rea credinţă i-am aduce, Goma se cade a fi socotit atăt drept unul din scriitorii noştri de seamă, căt şi drept un reper moral de prim ordin.

• Gheorghe Grigurcu

CV

Născut la 2 octombrie 1935 in Basarabia. A fost arestat in 1956 şi a executat doi ani de inchisoare; apoi domiciliu forţat in Bărăgan pănă in 1964. In octombrie 1971 a apărut la Editura Suhrkamp romanul "Ostinato", cu titulatura de "carte interzisă in Romănia", iar in 1972 a apărut şi romanul "Uşa", preluat in 1974, in franceză, la Gallimard. Prin aceste cărţi Paul Goma a intrat in circuitul european, ajungănd la mari şi nesfărşite conflicte cu autorităţile comuniste de la Bucureşti, culminănd cu "Mişcarea 77" şi soldate cu arestarea şi detenţia sa la Rahova. In 1977, impreună cu familia a cerut azil politic in Franţa. A continuat lupta sa impotriva regimului de la Bucureşti. I s-a retras abuziv cetăţenia romănă. Locuieşte in continuare in Franţa. Este apatrid, refuzănd in 1980 oferta de cetăţenie franceză primită o dată cu scriitorul ceh Milan Kundera.


"Am invăţat, acasă, să fiu pentru bine şi impotriva răului - orice culoare ar avea, indiferent dacă poartă in frunte zvastică ori secere şi ciocan, indiferent dacă dictează in numele naţionalismului sau in al internaţionalismului."
Paul Goma, "Culoarea Curcubeului"

• Rubrică realizată cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Romănia