Pictura, mâna ei stângă - Muzica, mâna dreaptă

Un alt artist originar din Basarabia îi cucereşte încet, încet pe români. Alexandrina Hristov are 30 de ani şi o voce pe care dacă o auzi o dată n-o mai confunzi niciodată.

A absolvit Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău. Cântă în română, franceză şi rusă, iar stilul său muzical este un melanj interesant de pop acustic, jazz, soul şi rock contemporan. Recent, artista a scos pe piaţa muzicală primul ei album, intitulat "Om de lut", produs creat într-o perioadă de aproape şapte ani. Omul de lut - care conţine 12 piese - cântă despre drum şi căutări, despre vapoare şi mare, zbor şi avioane, despre flori şi despre dor, despre ochi verzi şi femei. Alexandrina Hristov cântă despre viaţă...

Jurnalul Naţional: Ştim cu toţii prin ce trece Moldova în momentul de faţă. Cum te afectează evenimentele de acolo?

Alexandrina Hristov: Doare... e pământul meu, e poporul meu care suferă pe nedrept. E un blestem care se va termina atunci când ne vom da seama că spiritul unit al unei ţări contează mai mult decât naţionalitatea. Poporul meu încearcă să lupte împotriva unui regim inuman, monstruos, care este similar cu cel din trecutul îndepărtat, atunci când rudele noastre, bunicii noştri au fost duşi prin Siberii fără vreun motiv...

Ai membri ai familiei care au rămas acolo? Ce veşti ţi-au dat până acum?

Deocamdată toţi tac, aşteaptă să se-ntâmple o minune... În oameni a intrat frica... Dar cu toate astea nu a dispărut credinţa. Poporul meu, deşi speriat, mai stă pe poziţie, crede în viitorul liber şi face paşi spre o viaţă mai bună... gândul meu e acolo...

Albumul pe care tocmai l-ai lansat, "Om de lut", se distribuie deocamdată în România. Va beneficia el şi de o distribuţie în Republica Moldova?

Îl voi duce şi acasă, bineînţeles... acolo au fost concepute majoritatea cântecelor...

Care sunt sursele inspiraţiei tale în muzica pe care o compui?

Iubirea, viaţa, cerul, oamenii adevăraţi.

Cum se îngemănează muzica ta şi picturile pe care le realizezi?

Perfect (zâmbeşte)... Pictura şi muzica sunt mâna stângă şi cea dreaptă, se mângâie una pe alta...

De unde această aplecare spre artă?

De la Dumnezeu. Arta este Dumnezeu. Iar talentul este deschiderea către Dumnezeu.

În afară de faptul că ai o voce aparte, acest talent fiindu-ţi deja recunoscut, ieşi în evidenţă şi datorită picturilor pe care le faci. De asemenea, deosebite. De ce în tablourile tale apar, cel mai adesea, figuri de fete?

Accentuez, totuşi, ochii. Ochii sunt punctul forte al expresiei. Iar fetele sunt frumoase, îmi place să le pun hăinuţe, inele pe degete, cercei, pălărioare-n cap... (zâmbeşte). Fetiţele, în copilărie, se joacă cu păpuşi, când cresc mari şi devin mame se joacă cu copiii. Uite, fetiţele din picturile mele sunt copiii mei, cărora le dau viaţă, zâmbet şi sclipire în ochi.

Care este, pe scurt, povestea de viaţă a Alexandrinei Hristov?

Copilărie fericită, adolescenţă rebelă. În prezent: femeie, mamă, fiinţă fericită.

Cum ai reuşit să te faci cunoscută pe piaţa muzicală din România? Ţi-a fost greu... Ţi-a fost uşor...

Cred că fiecare, dacă are ceva de zis şi o spune sincer, ajunge să fie ascultat. Trăim în era internetului, care e o modalitate facilă de a cunoaşte multe lucruri noi.

Arta a fost sau este un mijloc de existenţă pentru tine?

Arta este viaţa.

Cum te alintă părinţii?

Sandrinuţa.

Ai o fetiţă. Cum îţi percepe ea muzica? Îţi dă sfaturi? Te critică?

Fetiţa mea este solistă în cor. A făcut un an de violoncel. Modelează şi pictează. Părerea ei întotdeauna contează pentru mine... Copiii simt totul foarte bine.

Care este în momentul de faţă realizarea către care tinzi...

Să-mi trăiesc viaţa.