Poiana boilor sau Malaele show

La Teatrul de Comedie se joaca "Poiana boilor". Un spectacol dupa "Cerere in casatorie" si "Ursul" de A.P. Cehov. Umor, profesionalism, generatii diferite si o marca inconfundabila de artist: Horatiu Malaele.

RETUS FINAL. Eugen Racoti si Horatiu Malaele, la repetitia generala a spectacolului "Poiana boilor"

Pe principiul "omul sfinteste locul", Malaele e prezent in toate cele (na, ca facui si-o rima!), desi nu-i prezent pe scena. Adica, dumneavoastra nu-l vedeti asa cum l-a vazut subsemnata, la repetitia generala.

IUBIT. Malaele nu-i genul de regizor pasiv, care se multumeste sa dea cate o indicatie din fotoliu. E intr-o permanenta agitatie intre actori, decoruri, sala, masinisti si ziaristii veniti la datorie, sa-l sacaie inainte de premiera... Ca sa scoti umor din doua subiecte aproape tragice trebuie sa fii foarte serios, in fond. "Stop, stop! Mai scoate din beculetele alea, ce-i cu lumina asta? Nu-mi place! Sa se stinga luminile-n spate!" "De ce se aude asa? E boxa plecata la Cotroceni, c-a fost acolo un spectacol? Si cand se-ntoarce boxa aia?" Ca prin minune, au aparut pe peretele din dreapta scenei niste "mate". "Ce-i cu alea acolo, ca pan-acum nu erau?! De la aerul conditionat. Si cum, le lasam asa? Sa le mascam? Cu ce sa le mascam?" Vi se pare despotic? Cu totul altfel decat il stiti din teatru si film, adica direct de sub luminile rampei, nu in postura de regizor? Sa vedem ce parere au protagonistii piesei. Delia Seceleanu (Natalia Stepanovna): "Cehov si Malaele sunt foarte aproape de structura mea sufleteasca. E prima mea colaborare cu Horatiu si imi place. E generos cu actorii. Noi am inceput repetitiile pentru acest spectacol cand eram gravida cu Vladut si nu i-am spus chestia asta. Dar el a inteles si repetitiile s-au sistat. Imi pare bine ca joc in regia lui. Mi-era dor de scena". "Repetitiile cu domnul Malaele nu-s repetitii, sunt intalniri de dupa-amiaza", spune Dragos Huluba (Ivan Vasilievici Lomov). "Ne uitam la decoruri si-n ultimul moment te trezesti ca spectacolu-i gata. Fara nervi. Relaxat."

IMPLICAT. Repetita era programata la ora 10:00 dimineata, iar Malaele suna pe la 11:00 fara ceva sa spuna ca mai intarzie. Nimeni nu se supara. Sunt toti imbracati in costumele de spectacol, nu foarte comode. Eugen Racoti (Stepan Sepanovici Ciubucov) are o boneta greoaie de Oblio decrepit. Actorii raspund intrebarilor legate de spectacol si de regizor. Comparatiile cu alti regizori sunt inevitabile. Aici cad de acord cu totii: Malaele nu-i ca altii, sa te dea afara din repetitie, zicand ca din cauza ta nu i-a iesit figura. Apare Malaele. Departe de miturile legate de oarece complexe de superioritate si turnuri de fildes. Pantaloni de trening, hanorac, disponibilitate, tusa de artist rasat. Vrea sa-l faca pe Cehov interactiv. Ivan Vasilievici e bolnav. Trebuie ca si publicul sa creada asta. Se pipaie undeva in partea stanga a salelor, unde il inteapa ceva. Ce-o fi acolo? "Ficatul", zice Malaele. "Aha. Dar aici?" Duce mana la ceafa. "Tot ficatul. Marit." "Da? De la ce?" "De la bautura." "Dar eu nu beau." "Nu-i nimic, o sa bei..." S-a dat liber la iarba verde. Haideti la "Poiana boilor"!