La Teatrul de Comedie se joaca "Poiana boilor". Un spectacol dupa "Cerere in casatorie" si "Ursul" de A.P. Cehov. Umor, profesionalism,
generatii diferite si o marca inconfundabila de artist: Horatiu Malaele.
|
|
RETUS FINAL. Eugen Racoti si Horatiu Malaele, la repetitia generala a spectacolului "Poiana boilor"
|
IUBIT. Malaele nu-i genul de regizor pasiv, care se multumeste sa dea cate o indicatie din fotoliu. E intr-o permanenta agitatie intre actori, decoruri, sala, masinisti si ziaristii veniti la datorie, sa-l sacaie inainte de premiera... Ca sa scoti umor din doua subiecte aproape tragice trebuie sa fii foarte serios, in fond. "Stop, stop! Mai scoate din beculetele alea, ce-i cu lumina asta? Nu-mi place! Sa se stinga luminile-n spate!" "De ce se aude asa? E boxa plecata la Cotroceni, c-a fost acolo un spectacol? Si cand se-ntoarce boxa aia?" Ca prin minune, au aparut pe peretele din dreapta scenei niste "mate". "Ce-i cu alea acolo, ca pan-acum nu erau?! De la aerul conditionat. Si cum, le lasam asa? Sa le mascam? Cu ce sa le mascam?" Vi se pare despotic? Cu totul altfel decat il stiti din teatru si film, adica direct de sub luminile rampei, nu in postura de regizor? Sa vedem ce parere au protagonistii piesei. Delia Seceleanu (Natalia Stepanovna): "Cehov si Malaele sunt foarte aproape de structura mea sufleteasca. E prima mea colaborare cu Horatiu si imi place. E generos cu actorii. Noi am inceput repetitiile pentru acest spectacol cand eram gravida cu Vladut si nu i-am spus chestia asta. Dar el a inteles si repetitiile s-au sistat. Imi pare bine ca joc in regia lui. Mi-era dor de scena". "Repetitiile cu domnul Malaele nu-s repetitii, sunt intalniri de dupa-amiaza", spune Dragos Huluba (Ivan Vasilievici Lomov). "Ne uitam la decoruri si-n ultimul moment te trezesti ca spectacolu-i gata. Fara nervi. Relaxat."