Precizie - "Revizorul" lui Malaele

Jurnalul National: Imi spunea George Mihaita, in legatura cu apetenta dvs. din ultima vreme pentru clasicii rusi, ca orice am face in teatru si pe oriunde ne-am plimba, tot la rusi ajungem. E primul dvs. Gogol. De ce tocmai "Revizorul", care a mai fost pus in scena de multe ori?

Horatiu Malaele: Nu prea am multe raspunsuri, insa pot sa spun ca m-am apropiat de spectacolul asta "casatorindu-ma" din ce in ce mai des cu trupa Teatrului de Comedie. Tot lucrand cu ei am avut si revelatia faptului ca am si distributia. A incoltit in mine ideea ca-l si putem face, desi precedentele sunt istorice si dintre cele mai placute. Pintilie, un reper

La care va referiti, ca-n ceea ce ma priveste, am vazut doua care nu mi-au placut?

Iar eu am vazut unul care mi-a placut foarte tare: "Revizorul" lui Lucian Pintilie, de la "Bulandra". A fost un spectacol mare, se crease si se impusese un sistem deja intre tinerii regizori - pe atunci - in trena a ceea ce s-a numit reteatralizarea teatrului, condusa de Ciulei. Cand m-am apucat de caietul de regie pentru spectacolul asta am citit multe despre ce s-a intamplat cu el. M-a interesat mai ales perioada Stanislavski - Nemirovici. N-a fost bine primit, mai ales ca suspiciunile erau dintre cele mai acute intr-o Rusie ciudata la inceput de comunism. Am luat si caietul de regie al lui Meyerhold, care mi s-a parut cel mai inteligent facut. Citindu-l, m-am intalnit acolo, intr-un fel, si cu spectacolul lui Pintilie. "Revizorul" meu se desparte aproape in totalitate de-al lor, care aveau alte solutii dramaturgice.

Textul lui Gogol are umor sau Malaele il face sa aiba umor? Va intreb pentru ca ultimele doua spectacole cu "Revizorul" n-aveau pic de umor, desi toate ingredientele ar fi trebuit sa-ti provoace rasul, inclusiv costumele, ca de clovn. Spectacolul dvs., vazut la "snur", are un umor irezistibil...

Nu stiu... exact asta vorbeam si cu actorii. Textul are un potential umor, prin confuzia pe care o naste venirea asa-zisului revizor, prin acest qui pro quo. Dar eu cred ca umorul "Revizorului" e strepezitor, dramatic. Si mai cred ca, daca un actor va incerca sa renuanteze umoristic textul, relatiile si interrelatiile din acest text, spectacolul se afunda si piere. Pentru spectacolul gogolian, accentuarea umorului e ca o injectie letala. El trebuie jucat in drama, in cel mai pur stil stanislavskian.

Ce aduce nou "Revizorul" lui Malaele?

Nu stiu daca aduce ceva nou, dar e cu totul altceva. Nu poti sa detasezi spectacolul de spatiu, de timp, de locul in care se desfasoara spectacolul, or, chimia asta este totala. Aduce nou alta viziune asupra spectacolului, o redinamizare a textului pentru timpurile astea, scenografia Liei Mantoc, muzica Dorinei Crisan-Rusu.

Dostoievski, Virginia si Galateea

Perspectiva Liei Mantoc e, dupa parerea mea, una minimalista, ceea ce nu-i un minus, ci dimpotriva. Toata forta sta-n actori si-n text.

Exact, asta le si spuneam actorilor: cu un decor-personaj te mai poti ajuta, mai poti da mana, mai intri intr-un conflict. Aici, in schimb, toata forta ramane pe autoritatea actorului, pe intelepciunea lui de a-si conduce personajul. Actorii sunt confiscati de spectacol.

Spuneati ca lucrand cu actorii Teatrului de Comedie ati vazut pentru fiecare personaj cate-un actor anume. Ati facut casting?

Pentru rolurile mici, da. Pentru rolurile mari insa am stiut cine e fiecare personaj. E o trupa de aur, cu actori foarte talentati.

Ce urmeaza?

Pai... ca sa ramanem in spiritul respectului pentru rusi, am facut o dramatizare dupa un roman al lui Dostoievski, "Oameni sarmani". Va fi un spectacol in doua personaje...

Din care unul veti fi dvs.?

Da...

Sunteti misterios... Si celalalt?

Si celalalt va fi un personaj... feminin. Nu m-am hotarat asupra unui nume de actrita, desi m-am gandit la cateva. Ar mai fi un proiect - mai indepartat - cu "Cui i-e frica de Virginia Wolf?".

Si unul mai apropiat?