Prietenii tai, francofilii

"Eu nu sunt decat un proletar prost, dar francofil, mai da-ma-n spanac si pe mine, ca nu mor daca ocolesc tot Bucurestiul sapte zile ca s-ajung la serviciu si apoi cu nerabdare la manifestarile culturale si francofone?" Romania este tara noastra, ea fiind foarte frumoasa si avand tot timpul parul coafat cu paduri periculos de colorate (acum, toamna, arata bine in mod special, pentru ca frunzele isi schimba culoarea si asta). Freza cool pe care si-o trage Romania, tara noastra, toamna, este, de asemenea, perfect articulata cu delicioase crize francofone ale oamenilor care o locuiesc, dar mai ales ale celor care n-o locuiesc asa de mult. Colectia de toamna-iarna a Romaniei, patria noastra, aceasta oaza de latinitate intr-o mare slava sau ceva de genul asta, aduce pe umerasele noastre firesti manifestari de francofonie. Strazile noastre, multe si perfecte, s-au dus la sala, au facut niste abdomene si acum sunt numai bune pentru oamenii de stat, care vor merge pe ele.

Alungat de pe principalele artere de circulatie, proletarul roman si francofon se duce la serviciu pe drumuri mult ocolitoare si pe urma, animat de un optimism ireprimabil si nerabdator, alearga fuga-fuguta la manifestarile culturale organizate sub egida francofoniei, pentru ca abia astepta ca asta sa se-ntample. Chiar se trezise intr-o buna dimineata si, pipaindu-si barba, fixand dusumeaua, s-a intrebat cu panica: "Oare cand sunt zilele francofoniei in Romania si cand vin oamenii de stat francofoni ca sa ma alunge pe mine de pe strada, ca sa mearga ei, nu eu, fiindca eu nu sunt decat un proletar prost, dar francofil, mai da-ma-n spanac si pe mine, ca nu mor daca ocolesc tot Bucurestiul sapte zile ca s-ajung la serviciu si apoi cu nerabdare la manifestarile culturale si francofone?".

Raspunsul l-a primit proletarul roman si francofil inca de acum cateva saptamani, de cand a citit bannerele de pe strazi, si s-a linistit in forul lui interior. Pentru ca el a studiat atat franceza, cat si engleza, a inteles de ce oameni mai destepti ca el denumesc "sommet" ceea ce in alte conditii ar denumi, atat de simplu, "summit". Proletarul roman intelege ca limba romana, vecina si prietena cu limba franceza, este un organism viu si adaptabil. Daca omul de stat roman si francofil ar deveni peste noapte anglo-saxofil, si-ar comuta creierul pe inglis, si atunci toata franceza din capul lui ar deveni engleza. Ar organiza un "summit" ca sa-si demonstreze afinitatile culturale si l-ar trece pe trotuar pe proletarul roman, francofil si prost. Daca, brusc, si-ar da seama ca are afinitati culturale cu civilizatia botswaneza, omul de stat roman, francofil si uneori anglo-saxofil, ar organiza un... aaa... ceva care sa-nsemne samit pe tswana si uite-asa totul s-ar. S-ar rezolva. E cool sa ai afinitati, dar asta numai cand esti om de stat roman si francofil. Altfel ar trebui sa mergi pe jos, sa zbori, sa-ti iei trotineta, sa faci totul, orice, ca s-ajungi la manifestarile culturale organizate de prietenii tai, francofilii, pentru tine. Pentru nimeni altcineva.