Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Istoria a fost primul meu obiect de predilecţie", afirma Mihail Sadoveanu, autorul care a concretizat şi desăvârşit magistral preocuparea pentru trecut, în romane a căror valoare este consolidată în timp. Alexandru Phillipide a scris astfel: "«Odinioară» este cuvântul care exprimă cel mai bine tonalitatea generală a operei lui Sadoveanu. O tonalitate de basm şi de legendă. Această dragoste pentru trecut este esenţială în firea povestitorului. Este o calitate care devine tot mai rară în literatura română."Alături de "Neamul Şoimăreştilor", "Fraţii Jderi", "Nicoară Potcoavă", "Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă" este construit pe adevărurile istorice consemnate în cronici şi documente ale secolului al XVII-lea.
"Era la sfârşitul lunii septemvrie care, în Moldova, se cheamă brumărel, anul nou de la zidirea lumii 7188, iar de la Hristos, 1679. Vara fusese fierbinte şi secetoasă. Bucatele puţine, cât îngăduise Dumnezeu să se facă, fuseseră strânse de mult, de necăjiţii pământeni." Aşa începe romanul "Zodia Cancerului", publicat în 1929. Intrigile politice ale vremii, oamenii simpli şi zbaterea lor în sărăcie, locurile, credinţele, iubirile, aşezate într-o frescă a epocii, sunt înfăţişate prin ochii şi percepţia unui călător străin. Este vorba despre abatele Paul de Marenne, "un cuvios personagiu eclesiastic din ordinul Sfântului Augustin, identificat de către unii oameni din popor drept "un popă din ţara franţuzească".
Domnia sa călătorea dinspre Apus către Răsărit, pentru a revela necredincioşilor lumina şi puterea credinţei. Poate că era însărcinat cu o solie tainică, spune autorul, dar cei care puneau la îndoială opera sa de misionar tăceau zâmbind şi credeau ce pofteau. Sadoveanu pătrunde şi prezintă două lumi, marcante pentru epoca respectivă: cea occidentală, a evoluţiei şi libertăţii, al cărei exponent este abatele de Marenne şi cea otomană, pe atunci coruptă şi despotică, expresie a unui imperiu care îşi prelungea agonia premergătoare unui sfârşit inevitabil.
S-a spus de istorici şi analişti ai epocii că în condiţiile frământărilor europene din secolul al XVII-lea, domnia lui Duca Vodă a fost singulară sub spectrul răului, al sărăcirii, al dezastrului politic şi social. În vreme ce Ludovic al XIV-lea, în Franţa, Petru I, în Rusia, Jan Sobieţki, în Polonia porniseră reforme îndrăzneţe, Duca Vodă trăgea toate sforile întru neclintirea poziţiei şi prosperitatea casei sale.
Domnitorul, obsedat de menţinerea tronului, aşeza Moldova sub zodia Cancerului, a regresului, impunând ţării sale, prin biruri grele şi privaţiuni, direcţia de mers a Racului. Călătorul străin priveşte uimit şi analizează subiectiv un ţinut cu totul nou, care îl incită prin varietate, atmosferă, contradicţii, comportament, orânduire, tradiţii, superstiţii etc. Încearcă să îi înţeleagă pe localnici, de la boieri la ţărani.
Este impresionat de cultura şi franceza fluentă ale lui Alecu Ruset, (fiul fostului domnitor al Moldovei, mazilit cu sprijinul lui Duca Vodă), şcolit în străinătăţuri, dar rămâne într-o stranie perplexitate când întâlneşte privirea speriată, pletele încâlcite, barba zbârlită a unei fiinţe în zdrenţe "ce răsări ameninţător înarmată cu un par". Abatele de Marenne constată că personajul nu seamănă deloc cu compatrioţii săi pomădaţi şi pudraţi, de la Curtea din Versailles.
În general, are parte de un spectacol variat, de la rafinament spiritual, o anume delicateţe sufletească, până la primitivism. Acest "ava franţuz" este însă un personaj bonom şi deştept, care apreciază între altele vinul bun şi mâncărurile gustoase oferite de plaiurile moldave. Fără a dispreţui bunurile pământeşti, abatele aparţine castei care-şi păstrează, în orice împrejurare, o demnitate nobilă.
"Zodia Cancerului" ne invită în splendoarea palatului domnesc, în interiorul oriental al reşedinţei sultanilor din Stambul, în reşedinţa misiunii catolice din Constantinopol, dar şi în casa şătrarului Lăzărel Gliga. În ,,Zodia Cancerului" o icoană varsă lacrimi, iar dintr-o fântână izvorăşte sânge.
Pe fundalul unei epoci de comploturi, lupte meschine, patimi oarbe pentru domnie, Sadoveanu proiectează iubirea scurtă şi nefericită dintre beizadeaua Alecu Ruset şi domniţa Catrina, fata lui Duca Vodă. Este pasiunea fatală dintre vlăstarele a două familii de domnitori, învrăjbite. Povestea de dragoste înalţă protagoniştii întru purificare spirituală. Alecu Ruset, pentru care "acest venin de iubire" este tainic refugiu într-o viaţă plină de tulburări şi convulsii, spune: "Din toate câte se petrec, suferinţi şi catastrofe, poate nu va supravieţui decât acest sentiment". În final, încearcă să oprească nunta iubitei sale cu beizadeaua Ştefan, dar este ucis cu o lovitură de buzdugan de însuşi Duca-Vodă.
"Zodia Cancerului" închide între coperte sinteza unei epoci. Dacă în primele sale romane istorice Mihail Sadoveanu oferea cititorilor crâmpeie de poem descriptiv, de această dată povestitorul îşi concentrează efortul creator în urmărirea şi înlănţuirea evenimentelor, în construcţia intrigii posibile în acele vremuri de comploturi, nesiguranţă, compeţiţii pentru domnie. Înfăţişarea stării sociale (pustiirea satelor, exodul în munţi, mizeria materială şi morală, teroarea birurilor) este în prim-plan, determinând parcă reprimarea elanurilor lirice, abundente în alte romane istorice ale lui Mihail Sadoveanu.
Citește pe Antena3.ro
