Proclamarea Unirii, în ulei pe pânză

Aşa cum şi-a obişnuit vizitatorii, Muzeul Naţional de Istorie a României a lansat o nouă micro-expoziţie din cadrul proiectului “Exponatul lunii”. “Proclamarea Unirii (24 ianuarie 1859)” de Theodor Aman este exponatul lunii ianuarie.

Pictura, realizată în ulei pe pânză în 1861, reprezintă  un moment de răscruce al istoriei României şi anume momentul votării lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Ţării Româneşti de către membrii Adunării Elective de la Bucureşti, la 24 ianuarie 1859. Autorul, Theodor Aman, sugerează presiunea maselor populare, în jurul Mitropoliei, asupra celor 62 de bărbaţi aflaţi în sală.

S-au organizat scrutinuri la Iaşi şi Bucureşti, conform hotărârilor Convenţiei de la Paris din 1858, în urma cărora deputaţii din Adunările Elective alegeau domnitorii în cele două Principate. La 22 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza fusese deja ales domn al Moldovei. La Bucureşti, printre candidaţii conservatorilor se numărau foştii domnitori Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbey, iar dintre cei ai Partidei Naţionale, Nicolae Golescu. Majoritatea conservatoare, întrunită în casa Oteteleşanu la 23 ianuarie, boicotează alegerile de a doua zi, din pricina miilor de oameni care umpluseră curtea unde se ţineau şedinţe. Hotărârea de alegere a lui Al. Ioan Cuza este anunţată în dimineaţa zilei de 24 ianuarie de Vasile Boerescu, după propunerea lui Dimitrie Ghica. Deputaţii conservatori semnează actul prin care urmau să-l voteze pe Cuza, în urma şedinţei dar şi sub presiunea populaţiei. Apoi, Prea Sfinţia sa, Părintele Mitropolit, prezidentul Adunării, proclamă că s-a ales Domnul Ţării Româneşti, prin unanimitatea celor 64 de voturi, prinţul Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, care află de alegerea sa printr-o telegramă primită de la mitropolitul Nifon. Înfăptuirea Unirii celor două Ţări Româneşti are loc în 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în Moldova şi apoi în Ţara Românească.
Expoziţia poate fi văzută până la 15 februarie 2013, la MNIR.