Sa ne cunoastem scriitorii - Eugen Simion

In anul 1971, deci acum 36 de ani, un profesor romăn, tănăr universitar in vărstă de nici 40 de ani, ajungea la Paris pentru a preda la Sorbona IV cursuri de limbă şi literatură romănă. In răstimpul petrecut in capitala Franţei, confundată de atăţia intelectuali, pe drept cuvănt, cu centrul lumii culturale, lectorul romăn va scrie un jurnal de o intensă libertate intelectuală, puţin compatibilă cu ceea ce incepea să se intămple in acel an, in iulie, in Romănia: celebrele şi trist amintitele "teze din iulie", ce aveau să străngă şurubul acestei libertăţi.

La timpul mărturisirii

In anul 1971, deci acum 36 de ani, un profesor romăn, tănăr universitar in vărstă de nici 40 de ani, ajungea la Paris pentru a preda la Sorbona IV cursuri de limbă şi literatură romănă. In răstimpul petrecut in capitala Franţei, confundată de atăţia intelectuali, pe drept cuvănt, cu centrul lumii culturale, lectorul romăn va scrie un jurnal de o intensă libertate intelectuală, puţin compatibilă cu ceea ce incepea să se intămple in acel an, in iulie, in Romănia: celebrele şi trist amintitele "teze din iulie", ce aveau să străngă şurubul acestei libertăţi.


Cănd, in anul 2006, la Editura Corint, in seria luxoasă a "Scriitorilor romăni", reapărea Timpul trăirii, timpul mărturisirii, jurnal parizian, autorul, Eugen Simion, era acum la apogeul carierei sale, profesor, academician, fost preşedinte al Academiei Romăne, lider al unei fundaţii culturale care a publicat nu puţine volume cu operele complete ale unor autori de prim rang.


Intrebarea firească a cititorului, chiar a celui captivat de scriitura fină şi disociativă a autorului, este căt se regăseşte in profesorul de azi din personalitatea tănărului lector care sosea la Paris, la trei ani după bizarul mai 1968. In mod la fel de firesc, un observator care a urmărit activitatea foarte bogată a lui Eugen Simion in ultimele patru decenii va răspunde, dacă va reuşi să fie obiectiv, că scriitorul este acelaşi. Ceea ce s-a schimbat este Parisul, mai mult decăt el - Franţa, mai mult decăt el - lumea.


Chiar centrul lumii s-a indepărtat de acel Paris pe care il descoperea critic şi totuşi fascinat Eugen Simion. Oricum ar fi, Timpul trăirii, timpul mărturisirii este o carte de raftul intăi şi, cănd cititorul, "făţarnic" sau nu, va ajunge pe străzile pariziene va avea in această carte un ghid nostalgic şi un reper faţă de care poate inregistra marile prefaceri, nu neapărat pozitive, ale Oraşului-Lumină.


Intre acel moment 1971 şi prezent, Eugen Simion aşază o operă impunătoare, jalonată de volumele succesive din seria Scriitori romăni de azi, care scanează practic toată literatura romănă postbelică, sute de ediţii, prefeţe, contribuţii la editarea manuscriselor lui Eminescu, doctorate ale unor autori care au ajuns să conteze in literatura contemporană etc. Interesul arătat de Eugen Simion lui Mircea Eliade a crescut cu trecerea timpului şi cea mai recentă lucrare pe care cititorii o pot găsi este reeditarea unui eseu despre cunoscutul istoric al religiilor.
Cu căţiva ani in urmă, profesorul Eugen Simion a realizat o carte de convorbiri cu un tănăr discipol in care işi ia "timpul

mărturisirii" evocănd o existenţă şi o carieră ce nu au fost cruţate de priviri sceptice şi contestări, dar care, in prezent, au greutate şi strălucire in realitatea noastră culturală.

• Horia Gărbea

CV

Eugen Simion s-a născut la 25 mai 1933, in judeţul Prahova. A absolvit studii de filologie. Profesor universitar la Facultatea de Litere din Bucureşti şi vreme de mai mulţi ani preşedintele Academiei Romăne. In prezent coordonează Institutul G. Călinescu şi Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă. A debut editorial in 1964 cu o lucrare despre proza lui Eminescu. Foarte cunoscute sunt volumele Scriitori romăni de azi, in număr de cinci, in care adună studii despre toţi autorii romăni contemporani. A publicat numeroase alte lucrări de istorie şi teorie literară, precum şi memorii, laureat a numeroase premii literare.


"Cultura continuă să rămănă o şansă a omului, un spaţiu al libertăţii lui şi, dacă reţinem ceva din istorie, este faptul că sabia spiritului invinge in cele din urmă. Cred şi eu, cum cred mulţi scriitori, că intr-o lume in care bogăţia şi puterea sunt distribuite in chip inegal, popoarele se pot confrunta, in chip egal, in domeniul culturii. Şansa de a ne impune prin valorile noastre spirituale ne stă in faţă. De aceea creaţia nu poate fi completă, definitivă, timpul trăirii şi timpul mărturisirii coincid şi se influenţează"
Eugen Simion - "Timpul trăirii, timpul mărturisirii"