Un alt Ionesco
Matei Visniec este astazi una dintre vocile literare cele mai subtile pe care le auzi in Europa. Poet important, chiar lider al generatiei â80, Matei Visniec a virat spre teatru imediat ce a inteles ca poezia este o arta mult prea discreta si confidentiala, fiind astazi unul dintre cei mai importanti autori dramatici contemporani, scriind cu egala abilitate in franceza si romana. Noul nostru Eugene Ionesco a schimbat genul literar, dar nu a schimbat metoda: daca poezia sa era fo
arte teatrala, teatrul va fi, prin consecinta, plin de poezie. Nu este vorba de poezie in sensul calofil al termenului, ci de o metafizica a textului care il face inimitabil. Din acest motiv, dramele lui Matei Visniec sunt atat de enigmatice incat te obliga sa le explici. Criticul este in acest caz acel individ prezumtios care crede ca totul poate fi explicat. "Uneori e preferabil sa lasi lucrurile neexplicate decat sa le explici prost", ne avertizeaza Matei Visniec in Negustorul de timp, dar bucuria de a cauta adevarul ascuns in textele sale este imensa. Refuza sa numeasca lucrurile, pentru ca, indata ce capata un nume, devin vizibile, previzibile, isi pierd interesul si, de altfel, nu crede ca realitatea vizibila ofera un material adecvat pentru literatura nici chiar atunci cand isi propune sa fie realist. Cred ca cele mai bune piese de teatru ale lui Caragiale sunt acele momente si schite in proza, viziuni abia supuse conventiilor realului. Momentele lui Visniec sunt acele monologuri care alcatuiesc ciclul Teatru descompus, o suita de texte narative exceptionale, situate intre proza si poezie. Sunt parabole, se intelege, dar cu mesajul bine camuflat. Matei Visniec are doua performante minimaliste: Paianjenul in rana si Frumoasa calatorie a ursilor Panda povestita de un saxofonist care avea o iubita la Frankfurt. Primul este cel mai scurt si mai tulburator text despre fervoarea religioasa pe care l-am citit vreodata. Prelucreaza aici mitul biblic al lui Iisus crucificat intre doi talhari. Pe lemnul crucii din mijloc urca o insecta ce ameninta sa patrunda in carnea Celui ranit sub coasta. Cei doi talhari se straduiesc sa opreasca insecta scuipand din rasputeri asupra Mantuitorului. Piesa este un veritabil psalm in care nevoia de credinta naste credinta. Frumoasa calatorie a ursilor Panda este poate cea mai frumoasa piesa despre dragoste si moarte care s-a scris vreodata, impresionanta tocmai prin economia de mijloace. El si Ea se trezesc intr-o dimineata in acelasi pat dupa o noapte in care el o vrajise cu saxofonul si cu versuri de Bacovia. Dorinta lor de a se contopi si de a disparea in iubire ia proportiile absolute ale dizolvarii in neant.
CV
|
Matei Visniec, poet, dramaturg, jurnalist. Nascut la Radauti in 1956. Studii de filozofie la Universitatea din Bucuresti. Participa la Cenaclul de Luni condus de criticul Nicolae Manolescu. In 1987 emigreaza in Franta. Debuteaza cu volumul de versuri La noapte va ninge, 1980. Primele piese de teatru scrise in Romania au circulat in manuscris. In Franta a fost jucat la Theatre Guichet Montparnasse, Studio des Champs-Elysees, Theatre du Rond-Point de Champs Elysees-Paris etc. Intre 1995 si 2005 a tiparit 15 volume. In tara i-au fost jucate mai toate piesele.
|
|
El si Ea in penumbra. Poate ca tocmai au facut dragoste si acum se odihnesc asezati pe jos, spate in spate, cu capetele sprijinite unul de altul. Ea mananca boabe de struguri... El tine o tigara neaprinsa in gura si o bricheta in mana.
Ea: Spune a.
El: A.
Ea: Mai tandru...
El: A.
Ea: Spune a ca si cum ai spune ca ma iubesti.
El: A.
Ea: Spune a ca si cand ai spune ca nu ai sa ma uiti niciodata.
El: A
Ea: Spune a ca si cand ai spune ca esti un dobitoc.
El: A.
|
Ea: Spune a ca si cum mi-ai spune dezbraca-te.
El: A.
Ea: Spune a ca sa-mi spui ca nu vrei sa ma mai vezi niciodata.
El: A.
Ea: Nu, n-ai spus bine... Cere-mi si tu mie sa spun a.
El: A.
Ea: Spune a in gand.
El: ...
Ea: Mai tare. Si mai clar ca sa-l pot capta.
El: ...
Ea: Acum spune a in gand ca si cum ai spune ca ma iubesti.
Selectiuni din Frumoasa calatorie
a ursilor Panda...
|
|