Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dintru început, lumea se arată extrem de inconfortabilă pentru Nicolae Prelipceanu. În această lume, violenţa, cruzimea, inconştienţa capătă un soi de trăsături familiare, se amestecă, până la nerecunoaştere, cu banalitatea cotidiană, devin, într-un fel, hrană a acesteia.
În atari condiţii, una dintre atitudinile care se impun poetului faţă-n faţă cu agresivitatea lumii ar fi cea ludică. Pentru a fi suportată, lumea ar putea fi privită din perspectiva jocului. Ludicul maschează însă mereu la Nicolae Prelipceanu adevăruri mai adânci, mai neliniştitoare. Acesta împlineşte rolul, cum se întâmplă îndeobşte în cazul firilor elegiace, unui scut de apărare a fiinţei secrete. Exersat astfel în "meseriile văzduhului" şi în "meseriile toamnei", poetul se consideră pe sine însuşi un "contrabandist de adevăruri". Contrabanda aceasta are drept ţintă multe clişee, unele ţinând de amăgirea omenească în genere, de teribila noastră capacitate de iluzionare, altele fiind întreţinute cu perseverenţă dogmatică de ideologia epocii căreia îi aparţin poemele.
A doua atitudine (sau mască) din confruntarea poetului cu lumea ar fi cea a ironiei. În acest sens, autorul îşi asumă emblematic postura incomodă de poet ironic, pe care o şi defineşte admirabil: "Poetul ironic ştie o mulţime de lucruri despre lume/ şi lumea nu ştie decât puţine despre el/ viaţa domnilor ce ironie strigă uneori lucidul/ ironia ce viaţă murmură stins poetul ironic/ nu-l căutaţi pe poetul ironic în lume/ poetul ironic s-a retras din ea şi vorbeşte singur/ îşi spală singur lucrurile în familia lui tristă/ aţi observat ce ironic clipesc farurile în estuare/ poetul ironic moare atunci când i-a dispărut/ ironia de a trăi".
"Personajul" poemelor lui Nicolae Prelipceanu e, de predilecţie, omul singur, iar singurătatea se exprimă aici direct, emoţionant, fără artificii şi fără emfază. Sub raport stilistic, se poate remarca austeritatea mijloacelor de expresie şi a recuzitei imagistice. Autorul imaginează situaţii paradoxale, contexte frapante sau obiecte neobişnuite, recurgând mult mai rar la ornamentaţiile metaforice sau la imaginile de seră. Versurile lui se bazează în special pe repetiţie şi insistenţă, pe procedee enunţiative recurente, pe forme orale sau conversaţionale, care acordă limbajului un aer de familiaritate. Poezia denotă inteligenţă şi resurse discursive, dar acestea sunt învăluite de un strat de mister care are de-a face cu enigmele fiinţei şi cu relaţiile dintre suflet şi trup. Poezia ar reieşi, la Nicolae Prelipceanu, dintr-o operaţie cât se poate de simplă şi de firească, şi anume din contemplaţie, din ochii ţinuţi deschişi asupra lumii şi deopotrivă asupra propriei fiinţe. Sceptic, cultivând dubitaţia şi o poezie a sarcasmului moral şi social, poetul ajunge adeseori la constatări amare şi la situaţii-limită, în faţa cărora se caută simbolice remedii de salvare. Poemele vorbesc, în aceste cazuri, despre fragilitatea noastră fundamentală.
C.V.
Poet, prozator şi publicist, Nicolae Prelipceanu s-a născut la Suceava în 10 august 1942. Absolvent al Facultăţii de Filologie din Cluj (1961-1966). Redactor la rev. Tribuna din Cluj (1969-1986). Publicist la ziarul România liberă şi vicepreşedinte al Alianţei Civice. Redactor, iar în prezent redactor-şef la rev. Viaţa Românească. A publicat numeroase volume de versuri, printre care: Turnul înclinat (1966), 13 iluzii, De neatins, de neatins (1978 – Premiul Uniunii Scriitorilor), Un civil în
secolul douăzeci (1980), Fericit prin corespondenţă (1982 –
Premiul Uniunii Scriitorilor), Arma atomică (1985), Maşina de uitat (1990), Binemuritorul (1996 – Premiul Uniunii Scriitorilor), Un teatru de altă natură (2006). Autor, de asemenea, a două culegeri de povestiri (Vara unui fost campion de pian, 1973, şi Zece minute de nemurire, 1983) şi a două romane (Tunelul norvegian, 1980, şi Scara interioară, 1988).
• Biblioteca fatală: "Deschizi o carte veche/ şi îţi citeşti în ea/ biografia/ nu mai e nimic de făcut/ stai şi aştepţi/ ca vântul/ să întoarcă singur/ ultima foaie".
• Rubrică realizată cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România
