Să ne cunoaştem scriitorii - Şerban Foarţă

La prima vedere, lumea (poetică) a lui Şerban Foarţă renunţă la gravitate (prin joc) şi la profunzime (prin cultul ostentativ al superficiilor). E o reducţie surăzătoare, un sacrificiu graţios, precum arta unui jongleur care creează iluzia unei libertăţi fără acoperire, fără un preţ interior.

Sublim "prizonier" al limbajului

La prima vedere, lumea (poetică) a lui Şerban Foarţă renunţă la gravitate (prin joc) şi la profunzime (prin cultul ostentativ al superficiilor). E o reducţie surăzătoare, un sacrificiu graţios, precum arta unui jongleur care creează iluzia unei libertăţi fără acoperire, fără un preţ interior. Dar e oare cu putinţă o creaţie lipsită de un alibi de natura dramatismului, al spiritului care se angajează in impactul său cu existenţa dată? Neputănd răspunde afirmativ, se cuvine a lua in seamă, in cazul in speţă, frămăntarea estetă insăşi, calofilia ironic-melancolică, implicănd un mare efort subiacent, funcţionănd la cota inaltă la care accede, aidoma unui canon imprescriptibil. Defel fortuit in pofida infăţişării sale ludice, actul scriptic reprezintă echivalentul unui destin id est, formă de captivitate. Sublim "prizonier", "ostatic" de lux al limbajului, Şerban Foarţă işi ia revanşa lucrăndu-l aidoma unui orfevru fantast, nesăţios de insolite forme, imbătat de mirajul proteiform al produselor dsale. Preţiozitatea semnifică damnarea sa, dublată de voluptate.

In pofida livrescului, a saturaţiei erudite, să menţionăm că Foarţă porneşte nu o dată (nostalgia organicului) de la un factor elementar, de la un embrion lexical ori fonic, pe care-l dezvoltă fastuos (acest fast fantasmagoric-explicativ, augmentat pănă la un soi de enciclopedism al posibilului, reflectă o povară a latenţelor ce se străduiesc şi nu izbutesc niciodată pe deplin a se actualiza). De la registrul indigen se trece, reminiscenţă a compensatoarei reverii simboliste, la unul exotic. " - Dragul meu, privighetoarea asta (căci astfel se traduce cuvăntul turc biulbiul) ar face bine să-şi găsească vreun Don Ruz, senor de Ruisenor, valsator de salsa sau latino, şi să dispară, impreună cu el, in Sierra sau in Pampas. - Tot mai visezi la Noua-Noua, la «Teie iho te rui, i te rai rumaruma», o intrebam atunci, cu teamă, pe Barbara. - Nu, insă, la a lui Gaugain, ci la a mea, visez la noua Noua-Noua..." (Sufletul morţilor veghează). Din această pornire reflexă a simplicităţii jertfite in numele prodigioasei complicaţii, a laboratorului derivărilor de tot soiul pănă la limita (im)posibilului se intămplă ca autorul să alcătuiască inventare de noţiuni al căror efect e de ordin oarecum suprarealist. "Un pas greşit, o pasă rea, o pasarelă prăbuşită, o pasageră visătoare, un paso doble, o pasiune (pe franţuzeşte une passade), romanele, şezlongul, siesta sau reveria nubivagă, spectacularul, specularul, ingheţul timpului, oglinda, visele, somnul şi uitarea" (Dublul). Trimiţănd şi la Caragiale, o atare stupefiantă alăturare de termeni e o delicată reverenţă făcută ameninţătorului (totuşi) hazard. O prudentă ofrandă adusă teribilului său abis... Fără doar şi poate, Şerban Foarţă e unul dintre marii noştri scriitori de azi.

• Gheorghe Grigurcu

CV

Locul şi data naşterii: Turnu Severin, 8 iulie 1942 - Studii filologice; doctor in litere (1978) - Membru, din 1970, al Uniunii Scriitorilor din Romănia - Liber profesionist pănă in 1990 - Fost prof. univ. la Universitatea de Vest din Timişoara - Actualmente, pensionar - Autor a peste 40 de volume şi plachete de poezii, eseuri şi traduceri - Laureat a numeroase premii literare - Cunoscut ca, mai cu seamă, textier al faimosului Grup Phoenix.


Autobuzele Chausson
ar merita un mic chanson
(un, pentru că sfărşit in n,
este de genul maskülen
in limba noastră). — In etate,
pe-atunci, de cinşpe-şaişpe ani,
eu le dădeam intăietate
duduilor de oricăţi ani,
intrucăt, fără rimă-n uzna,
nu puteam da autobuzna
in marele vehicul roşu, —
ba chiar aş fi riscat reproşul
tacit, dar cert, al unor doamne
din alte vremi. — Cincizeci de toamne
trecut-au peste toţi şi mine
de-atuncea; insă nu mizez
pe faptul că nu am cu cine
să, astăzi, mai chaussonizez.

Post-scriptum: ce-aţi zice de-un club
in care, dacă vrei să intri,
trebui’ să ronţăi un şurub
de vechi Chausson, cu opt cilindri?!
Şerban Foarţă

• Rubrică realizată cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Romănia