Să ne cunoaştem scriitorii: Traian T. Coşovei

Intre poeţii optzecişti, Traian T. Coşovei este probabil cel mai prolific. Peste 20 de volume de poezie, la care se adaugă şi căteva de comentarii critice despre autori contemporani, stau mărturie.

Intre poeţii optzecişti, Traian T. Coşovei este probabil cel mai prolific. Peste 20 de volume de poezie, la care se adaugă şi căteva de comentarii critice despre autori contemporani, stau mărturie. Recent, pentru Greva căpşunelor a primit un meritat premiu al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Veşnic tănărul Traian, cănd vine la Muzeul Literaturii, secţia neoficială de la subsol, fură din priviri "exponatele" feminine. Iar ele il iubesc pentru că e "cantaragiul unei iluzii pierdute".

LIRICA LUI T.T. Coşovei s-a lustruit ca megaliţii in vănt, s-a concentrat prin evaporarea părţii ei volatile. Apa a trecut, au rămas bolovanii: "Tăiau şi măncau: păine, sare şi viaţă/ peste fotografia din ziar, cel călcat de trenul de dimineaţă". Greutatea specifică a fiecărui vers şi a cărţii a crescut şi unde mai pui că nici "navigatorul solitar" nu mai inşală deloc la căntar, iar cutiile de fondante ale altor vremuri (vezi volumul volumelor Cruciada intreruptă, Rondul de noapte etc.) au rămas uitate, pline cu fotografii vechi. Fresca de pe columna lui Traian (Coşovei) se răsuceşte, tot mai ambiţioasă, ascendent.

"Intins pe spate am văzut căntarul pentru zei,/ balanţa pentru cei vii, firul de plumb pentru suflete." In faţa acestei vedenii a numărării, căntăririi şi impărţirii (finale), poetul se constată redus la zoologic: "Eram numai carne, sănge şi piele" intr-o "garsonieră de sănge şi nervi". Viziunile sunt mai sumbre şi mai puternice decăt oricănd: "Şi lehamitea se răzgăndea in leoaică - se prelungea in oglinzile deşălate/ cum se revarsă Amazonul in oceane de inecaţi/ pănă sub ochii tăi tăiaţi in ocne de lacrimi".

Cariera poetică a lui Traian T. Coşovei se consolidează, se simte tot mai "inconjurat de gratii", tot mai adăncit in "labirintă". Poemele de dragoste sunt mai tragice, mai depărtate de artificii şi de aerul cu diamante. De unde era "un cruciat al ideii sfinte de Coca-Cola" poetul a devenit "omul-amintire" "cu cuţitul in dinţi".

Fecunditatea lui T.T.C. este fantastică, numărul de poeme raportat la unitatea de timp tinde spre recordul naţional al lui Mihai Beniuc.

Atăt de tare impresionează Traian T. Coşovei, că un cronicar l-a declarat, intr-o foaie de provincie, academician la 42 de ani, "cel mai tănăr membru cu drepturi depline". Deocamdată poetului i-a convenit articolul care-l bagă intre nemuritori. L-a decupat şi-l arată controlorilor RATB zicănd că-i proaspăt primit şi nu i-a ieşit incă legitimaţia oficială.

TRAIAN T. Coşovei e ultimul romantic al literaturii romăne şi pune ca moto: "epocile in care maimuţa se arată cel mai mult sunt epocile cele mai artistice". Căci "l’homme est un singe dégénéré". Acum, sigur, depinde şi de om. Pentru unii poeţi, de pildă, aş băga măna in foc că e chiar aşa. Pentru Traian T. Coşovei, nu garantez, căci el este un ultimul visător intr-o lume de gorile. El nu e un Zampano, cum se autoproclamă, ci un haiduc de baladă: "iau de la bogaţi, dau la săraci", este "Robinul de pădure", aşa cum tot el zice. Dar Traian T. Coşovei este mai ales, cum proclamă toţi criticii care au scris despre el, poet. Mă trec bucuros pe lista lor şi o las deschisă. (Horia Gărbea)

CV

Traian T. Coşovei s-a născut in anul 1954 la Bucureşti. A absolvit studii filologice la Bucureşti. A fost unul dintre corifeii Cenaclului de Luni şi este un reprezentant marcant al generaţiei ‘80. A avut un debut editorial precoce (1977) şi a publicat peste 20 de volume de versuri. A primit numeroase premii pentru poezie, intre care pe cele ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Romăne, Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti de două ori. Este un boem incurabil, trăind exclusiv din şi prin poezie.

"Numai noaptea, - / tărziu / cănd mă plimb ironic şi/ infofolit in lumea mea mică, odată ca niciodată, - / cănd oraşul doarme liniştit ca un navetist intr-o gară/ cănd regele ingheţatei strănută in somn/ şi regina autoservirilor se plimbă pe străzi/ cu şiraguri de salamuri la găt."

Traian T. Coşovei

Rubrică realizată cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Romănia