Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
... toţi copiii cântă-n cor. Asta mi-a venit în cap zilele astea. Îmi aduceam aminte de zilele în care şcoala, respectiv clasa se pregăteau de defilare...
... toţi copiii cântă-n cor. Asta mi-a venit în cap zilele astea. Îmi aduceam aminte de zilele în care şcoala, respectiv clasa se pregăteau de defilare. Cum ne pregătea doamna învăţătoare punându-ne să ne îmbrăcăm frumos şi să ne pregătim steguleţele, însemnele şi celebrele pancarte cu scrieri alese. Cum oraşul se pregătea de sărbătoare... Cum străzile se asfaltau brusc, vopseaua era nouă, iar florile creşteau mari şi frumoase de pe o zi pe alta pe străduţe, alei, până şi la geamurile oamenilor. Ah, câtă grabă, câtă virtuozitate. Cum toată lumea zburda fremătând la comanda supremă, speriată fiind de faptul că vine. El vine! Vin toţi cu tot alaiu, iar urbea noastră nu poate arăta aşa... ca în toate celelalte zile. Trebuie să fie curată, spălată, ca scoasă din cutie. Ei bine, pentru cei care nu s-au prins încă, aşa e Bucureştiul în zilele noastre, mai exact în perioada premergătoare Summit-ului. O dată cu venirea sutelor de mii de conducători de stat, tot primaru de sector aflat în zona X, în frunte cu moş Bordura, a scos oamenii de la alte munci şi i-a pus la muncă. S-a dat cu var pe şosea (că doar dâra aia albă n-o să îmi zică mie că e vopsea fosforescentă), s-au tăiat crengi uscate şi plantat panseluţe. Rondoul din faţa Casei Presei Libere e plin de pământ, arat, nivelat ş.a.m.d. Toată lumea se pregăteşte pentru congresul al paisprezecelea... Parcarea din faţa Casei Poporului e vopsită, s-au trasat locurile de parcare, nea Ţiriac şi-a rupt de la gură câteva zeci de Mondeo-uri ca să fie bine, iar curăţenia devine vizibilă. Se demonstrează că se poate. Dar, din păcate, doar în rutele fierbinţi, în care Bush îşi va plimba faţa de molâu, străzi unde oficialităţile îşi dau duhul acum ca să impresioneze. Dar s-ar putea şi prin Sectoru 5 sau 2, sau 4. Doar că nah, pe-acolo nu trece picior de şef de stat. În altă ordine de idei, mă uitam azi la lucrările pentru tramvaiul de pe Bulevardul Ştefan cel Mare. La 7 jumate câteva zeci de muncitori buchiseau şi înfiletau. Măi să fie, da parcă am vrea alegeri locale şi vizite externe în fiecare lună. Poate aşa terminăm şi noi haosul marii capitale europene. Aşadar, Ceauşescu trăieşte. Stilul ăla de 2 bani, autoimpus, lucrul de mântuială şi chinul absolut de dragu unei speranţe la o impresie reuşită. Mă rog totuşi ca Bin Laden să schimbe rutele şi să îi oblige pe marii şmecheri ai lumii să o ia pe Floreasca, să stea şi ei la un stop colţ cu Dorobanţi...
