Securist, Securitate

Securisti. Securitate. A securiza. Adica a asigura, nu-i asa, linistea. De aici rezulta ca securistii sunt de bine. Securistii exista pentru linistea noastra. Ei au facut si fac bine neamului romanesc. Ei au intentionat si intentioneaza de bine. Ei sunt personajele bune ale unei povesti in care prea putini inteleg ca securitatea, ca si aerul, e mai mult decat o necesitate organica, e o necesitate... aaa... e o necesitate. Ca o usa. Securitatea e ca o usa cu yala. Ai nevoie de ea ca sa dormi linistit noaptea. Imi amintesc foarte bine de o prietena de-a mea al carei tata lucra in armata. Ea statea la cinci, eu stateam la sase, vorbeam pe balcon si ea, cand imi spunea ceva, se uita la pomul ale carui crengi ajungeau pana aproape de balconul ei. Inainte sa-mi spuna ca "Ana are mere", se uita la corcodus si-mi soptea apoi, conspirativ, ca s-ar putea ca in pom sa fie ascunse niste microfoane si ca daca Ana are intr-adevar mere, ar fi bine ca treaba asta sa fie spusa in soapta, pentru ca nu cumva personajele bune ale povestii noastre sa se prinda si sa vina sa-i ia merele Anei. Era supertare Oana, cu vigilenta ei dementa.

Acuma, pe bune, cine se teme de securisti? Sau, ma rog, cine se mai teme de ei? M-as fi temut si eu, daca eram Victor Petrini (adica Stefan Iordache) si venea Mitica Popescu peste mine-n baie, in timp ce eram cu Maia Morgenstern, nevasta-mea din film, si faceam nebunii in cada, dar, daca stau bine sa ma gandesc, Petrini nu se prea deranja nici de Mitica Popescu, nici de Gheorghe Dinica si tocmai d-aia a facut puscarie degeaba. Hm... si securistii ie oameni, si ei se mai poate insela, se mai intampla uneori ca si ei sa greseasca, da-o-ncolo de treaba, ca oameni suntem, nu?! Adica ce-i asa nasol sa trimiti niste oameni in puscarie, pentru simplul motiv ca n-au facut nimic?

O data, un arheolog in varsta de 70 de ani imi povestea ce manca la puscarie, dupa ce l-au arestat, pentru ca era arheolog. Deci i-au dat sa manance o fiertura de mate de oaie. Asta, de mai multe ori, in sapte ani, cat a stat acolo. Stateau mai multi intr-o celula in care mirosea infect, era ud pe jos si, daca apucau o coaja de paine, o imparteau. Nu manca nici unul mai mult decat altul. Iarna, cand era tare frig, se incalzeau unul pe celalalt. Cei mai tineri stateau la mijloc, intre cei mai in varsta, ca sa reziste mai bine la frig. Daca aveau o patura, era ceva extraordinar.

Alta data, vorbeam cu doamna Sanda Tatarascu, fiica premierului Tatarascu. A stat in puscarie trei ani. Doar asa, de sanchi. De chichi, de richi, de trei lei ridichi. Au venit noaptea si i-au luat, mai vrei ceva?

Si, oricum, daca e sa ne amintim putin de film, "un cosor are doua parti: partea lemn OASA si partea fer OASA". Cine stie asta mai bine decat un securist?