Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
JURNAL DE CINEFIL
Peter OâToole, Ian Holm şi Jeanne Garofalo in tabăra lui Ratatouille, Julie Andrews, Antonio Banderas şi Eddie Murphy in familia lui Shrek. Toţi sunt actori foarte mari şi destul de... maturi ca să aibă nevoie de ceva soluţii cosmetice intru intinerire. Dar nu aceasta este explicaţia titlului de astăzi.
JURNAL DE CINEFIL
Peter OâToole, Ian Holm şi Jeanne Garofalo in tabăra lui Ratatouille, Julie Andrews, Antonio Banderas şi Eddie Murphy in familia lui Shrek. Toţi sunt actori foarte mari şi destul de... maturi ca să aibă nevoie de ceva soluţii cosmetice intru intinerire. Dar nu aceasta este explicaţia titlului de astăzi.
In ultimii ani, producătorii au aprobat şi realizat o serie de filme animate care in aparenţă se adresează copiilor, dar de fapt ţintesc adulţii. Prima explicaţie a fost: e mai rentabil să facem filme pentru copii, pentru că ei nu vin singuri la cinematograf, ci insoţiţi de părinţi, iar aşa avem incasări duble.
Cu vremea, filmele au inceput să conţină şi glume pe care doar adulţii le puteau inţelege, căci făceau trimiteri la cărţi, filme sau evenimente pe care micuţii nu aveau de unde să le cunoască. Iar astăzi filmele animate au două categorii de public: copiii şi "generaţia forever young" (care nu merge ca insoţitor, ci ca să se distreze pur şi simplu).
Aşa a apărut şi un nou concept publicitar, foarte util pentru promovarea produselor pentru intinerire.
Să ne găndim o clipă la modelele pe care le promovează publicitatea in general. Tinerii şi tinerele cu vărste plasate undeva intre 25 şi 35 de ani sunt majoritari in spoturile publicitare, in revistele colorate şi pe ecranele televiziunilor. E normal deci ca publicul să aspire să aibă infăţişarea celor pe care-i văd drept modele ale unei societăţi perfecte. Doar că publicul, cu sau fără voia lui, creşte in vărstă.
Şi-atunci are nevoie de imbunătăţiri. Şi pe dinăuntru, şi pe dinafară.
Psihologul Marcel Danesi a scris recent o carte, "Forever young", in care arată cum adulţii care au astăzi intre 40 şi 50 de ani, influentaţi de tot ceea ce ţine de societatea de consum, işi recunosc vărsta psihologică undeva intre 30 şi 35 de ani. El arată că astfel publicul tinde emoţional să vină către copilărie, indiferent de căt de mult avansează in ani, şi că se formează astfel un culoar foarte bun pentru promovarea (şi implicit cumpărarea) jocurilor pentru adulţi, a filmelor animate. Danesi spune că nu poţi face nişte adulţi cu barbă copii de grădiniţă, dar ii poţi transfoma publicitar in adolescenţi perpetuu. Iar filmele animate sunt una dintre soluţiile pe care psihologul le consideră cele mai eficiente pentru această transformare.
"Gustul adolescenţilor, ceea ce le place lor, va fi litera care va face legea in anii următori, iar industria divertismentului va trebui să i se supună şi să-l servească pentru a ajuta la dezvoltarea altor industrii. Aşa va apărea filosofia «forever young/ forever teen» (tănăr mereu, adolescent mereu), cu care vom vinde nu doar filme animate şi jocuri pe calculator pentru adulţi, ci şi imbrăcăminte, alimente şi, desigur, produse cosmetice antirid."
P.S. Ratatouille şi Shrek al treilea rulează in cinematografele din toată ţara. Piraţii din Caraibe, Asterix şi Obelix, aşteaptă in linia de start.
Citește pe Antena3.ro
