Si daca e adevarat...

Si daca e adevarat ca mai mult de jumatate din noii jurnalisti sunt tineri care si-au dorit atat de mult sa ajunga in presa, incat n-au mai avut timp de scoala Saptamana trecuta mi-a sarit in cale un reporter tv. Era cu un cameraman care avea deja camera deschisa si mi-au impins in fata un microfon, intrebandu-ma ceva despre greva de la metrou. I-am dat microfonul la o parte si i-am explicat ca nu e corect sa ma intrebe ceva fara sa se prezinte si fara sa-mi ceara permisiunea sa-mi inregistreze raspunsul. S-a uitat la mine cu ochi straini si goi si am continuat sa-i explic. "In spatiul public poti filma orice persoana pentru ilustratie, deci imaginile cu mine pot fi folosite ca sa povestesti ceva peste ele, cu voce din off. Dar pe mine - cetatean obisnuit care nu sunt implicat in dispute legale care trebuie comentate, ca imi inregistrezi raspunsul la o intrebare banala, trebuie sa ma intrebi daca vreau sa raspund." As mai fi vrut sa-i explic ca, daca s-ar fi prezentat, ar fi ajutat la crearea unei imagini mai prietenoase a televiziunii pe care o reprezenta in strada, cum as mai fi vrut sa-i explic care este diferenta intre o inregistrare cu camera ascunsa si un vox-pop, in intervievarea oamenilor obisnuiti.

Dar cand ii vedeam ignoranta din ochi, m-am intrebat: si daca e adevarat ca mai mult de jumatate din noii jurnalisti sunt tineri care si-au dorit atat de mult sa ajunga in presa, incat n-au mai avut timp de scoala, asa ca habar n-au ce e aia deontologie?!

Peste cateva zile am vazut la televizor o stire despre o profesoara agresata de un elev. Inregistrarea momentului agresiunii fusese facuta de un alt elev si ajunsese la televiziuni via internet. Doamna in cauza n-a vrut sa discute cu televiziunile, semn ca nu-si dorea sa dezbata public problema sa. Dar prea putini producatori de stiri s-au gandit la respectarea dreptului la intimitate a persoanei respective, blurandu-i (facand neclara) imaginea in dreptul fetei. Difuzarea inregistrarii e pe deplin justificata prin dorinta de a atrage atentia asupra unor situatii similare din scoli, dar, in viteza obtinerii unei stiri de efect pe jumatate educativa, pe jumatate senzationala, majoritatea producatorilor de stiri a ignorat protejarea femeii.

A trecut aproape o saptamana de atunci si CNA-ul nu a luat atitudine in nici un fel. Si cand te gandesti la asta, iti vine sa te intrebi: si daca e adevarat ca membrii CNA reactioneaza in cazurile in care le-ar aduce mai multa publicitate, pentru ca in restul timpului sa ignore drepturile celui care este prezentat la televiziuni sau radiouri?!

Tot asa cum te intrebi: si daca e adevarat ca, in ambitia dusa la extrem de a avea stirea cea mai tare, jurnalistii uita sa mai fie oameni?!

Zilele acestea m-am conversat cu Adi Mutu. Pana acum trei saptamani nu vorbisem niciodata cu el. Ca majoritatea romanilor, stiam si eu cine e Mutu si ce facute si nefacute au scris jurnalistii despre el. Am avut surpriza sa constat ca vorbesc cu un tanar foarte politicos, care stie sa-si controleze foarte bine emotiile si cuvintele. M-am amuzat ca nici macar o clipa nu a iesit din exprimarea "greselile mele" cand a facut referire la scandalurile in care a fost implicat, evitand cu abilitatea unui specialist in comunicare sa numeasca efectiv vreuna dintre situatii. Apoi am aflat de un gest de omenie pe care l-a facut fata de o vedeta tv (barbat!) pe care nu o cunostea personal, dar care era in impas.

Asa ca m-am gandit ca romanii l-au terfelit mai tare decat strainii doar pentru ca il iubesc mai mult. Si mi-am adus minte de o replica celebra - "Intre iubire si ura-i un pas" - , asa ca m-am intrebat: si daca e adevarata teoria mea cu mediatizarea negativa a lui Mutu?

Asa se face ca am scris astazi despre pasiune si fetele cele multe ale adevarului ca sa va trimit la o carte care a fost transformata si in film. Pelicula va avea premiera saptamana viitoare, dar ar fi bine sa cititi mai intai cartea, pentru ca e mult mai sensibila si mai asezata. Este vorba de "Si daca e adevarat", o carte scrisa de Marc Levy, vanduta in milioane de exemplare in 30 de tari.