Si politicienii plang, nu-i asa?!

E barbatul acela plinut (genul "am-mancat-multi-hamburgeri-in-viata-mea"), purtator de costume fara forma ("nu-mi-pasa-cum-arat-pentru-ca-sunt-celebru"), asortat cu o sapca buna de mers la stadion ("so-cool-so-american"). Barbatul care e atat de american prin infatisare si atitudinea delasatoare, incat te intrebi: de ce naiba tine el sa-si faca natia de ras, cand dintr-o privire iti dai seama ca e de-al lor?!

Primul sau film care a atras atentia, "Cantec pentru un masacru", vorbea despre atentatul de la un liceu american, cand un elev a venit inarmat la scoala. Moore lua doi dintre supravietuitori si demonstra cum cumpara copiii arme fara probleme.

Cel de-al doilea film, "Fahrenheit 9/11" (pe ecrane din acest week-end), ne arata ca Bush e un baiat rau, cam lenes, ba chiar pe alocuri natarau. Daca asemeni mie, ai fost incantat de stilul lui Moore de la "Cantec pentru un masacru", sa nu te duci sa vezi "Fahrenheit 9/11". Sau citeste cu atentie cele ce urmeaza ca sa intelegi cum orgoliile personale pot strica un film, trasformandu-l intr-o arma moderna de propaganda.

Acum, cand alegerile din America si-au gasit deznodamantul, nu mai poate fi vorba de partinire intr-o directie sau alta, si daca tot mergeti la film, invatati sa-l priviti. Cand le-am spus prietenilor mei ca nu e corecta abordarea lui Moore, au protestat. Era un film mediatizat si superpremiat. Ca sa le arat ca am dreptate, am mers mai departe cu documentarea. Iata trei dintre tehnicile de propaganda pe care le gasiti in filmul lui Moore.

Omisiunea. In secventa in care Moore intreaba mai multi senatori daca si-ar trimite copiii in razboi si nu obtine nici un raspuns afirmativ, Mark Kennedy da filmului cel mai amuzant moment: o strambatura care e insotita de efecte muzicale (din montaj, in "off"). Conform cu Star Tribune, Kennedy are doi nepoti in armata. Cand Moore a fost acuzat de cenzura, a sustinut ca a fost nevoie de editare pentru ca nu era "direct la intrebare". Pe banda initiala, raspunsul senatorului american a fost: "Am un nepot care e pe drumul lui catre Afganistan".

Deceptionarea prin cifre. Intr-un fragment devenit celebru, regizorul sustine ca Bush a fost in vacanta 42% din primele 229 de zile de mandat. De fapt, in articolul din care Moore preia aceasta statistica Washington Post spunea ca presedintele american si-a desfasurat activitatea la Camp David, Crowford Ruch si Kennebunkport, adica in afara Casei Albe, ca parte dintr-o strategie de imagine de apropiere de oameni.

E lunga lista tehnicilor de propaganda folosite; pe unele le vom putea vedea si pe micile ecrane in campania noastra electorala. Iata un exemplu aplicabil pentru ambele "tabere" (pentru unii e "contextualizare", iar pentru ceilalti, "omisiune"): "Nu il vrem. Nu vedeti ca plange la televizor cand se supara? Bucurestiul are nevoie de un BARBAT!", spunea un domn in aprilie 1998, cand George Padure isi dadea demisia cu lacrimi. Acelasi domn crede astazi ca si politicienii plang.
Nu-i asa?!